Victoria Baltag: “Ne credem mai buni decât suntem, cerem mai mult decât merităm și visăm la îmbogățiri peste noapte”

0
Victoria Baltag Film
Victoria Baltag Film
[Total: 3    Average: 5/5]

Victoria Baltag este un om plin de energie, ambițios, pozitiv și căruia îi place să dăruiască.  Activitatea sa se împarte în: regizor și producător de film, cercetător,  jurnalist, sociolog, lucrător de tineret, trainer, mentor. Toate o definesc și lucrează în fiecare domeniu cu aceeași pasiune. Povestea acestui melanj de meserii vine din dorința ei neobosită de cunoaștere și de acțiune. Am avut curiozitatea să aflăm mai multe despre conceptul său original de viață și activitate și i-am adresat câteva întrebări.

C&B: Fă o descriere sau definește activitatea ta!

Din 2009 lucrez pro bono în domeniul ONG, fie ca voluntar, fie ca organizator sau partener în diferite proiecte. Asociația Connections, de care mă ocup împreună cu colegii mei Emil Călinescu și Adrian Diaconu, implică anual peste 500 de tineri în activități educaționale, culturale, sportive sau artistice. Cel mai important este să putem oferi oportunități celor din categorii dezavantajate. Prin proiectele Erasmus Plus, trimitem anual la studii de educație non-formală peste 30 de tineri (cazarea, masă, transportul și logistica sunt costuri acoperite de către Erasmus Plus). De exemplu, avem în prezent 8 locuri pentru un proiect despre îngrijirea și protecția animalelor, desfășurat în Turcia, și încă 7 locuri pentru un al doilea proiect, de data aceasta despre moștenirea culturală, tradiții și datini,  care va avea loc în Lituania.

Ce implică această muncă de ong? Păi, sute de zile de scris și implementat proiecte, de asigurat vizibilitate și muncă de PR pe site-ul nostru, cât și pe rețelele de social media, publicare de articole pe diferite teme de interes pentru tineri, selecție și pregătire  de participanți pentru proiecte, diseminare rezultate și încă multe, multe alte activități. Sute de ore de iubire dăruită necondiționat aș putea spune.

Din ce se menține ong-ul? Din micile taxe pe care le percepem câteodată pentru cei care vor să participle la activitățile noastre, dar acest lucru se întâmplă foarte rar.

Cât de frumos este să dăruiești! Cât de frumos este să schimbi vieți în bine! Dumneavoastră când ați dăruit ceva, necondiționat, ultima dată? Este o întrebare pe care eu mi-o scriu în fiecare zi în agenda și la care fac tot posibilul să dau cele mai bune răspunsuri. Când dăruim creștem.

O altă activitate foarte frumoasă care-mi înfrumusețează viața este cea de producție cinematografică. Din 2009, încă de pe vremea când studiam cum să fac cinematografie, am început să produc și să regizez scurtmetraje, apoi documentare. Din 2011 lucrez la Experimentul Piteștiun film de lung metraj artistic despre o bucată mai puțin cunoscută a istoriei noastre recente, desfășurată între 1948-1952.

Atât de puțin se știe despre lumea filmului! Rezumativ, se crede că este vorba doar despre milioane de euro, covor roșu și petreceri glamour. Adevărul este taman pe dos. În industria filmului vorbim de sute de ore de muncă necontenită (de exemplu, pe platoul de filmare se lucrează între 12 și 18 ore pe zi zilnic), de sute de oameni care vin cu talentul, experiența  și aptitudinile lor că să aducă valoare adăugată proiectului – dintre aceștia, foarte puțini sunt plătiți cum se cuvine, cei mai mulți lucrează pro bono sau primesc o remunerație modică.  În România, producțiile de film artistic sunt mult mai sărace decât producțiile de reclame sau videoclipuri.  Aici vorbim de artă și cine aruncă bani în artă? Să nu uităm că în Europa, filmul este un produs cultural (neaducator de venit, așa cum spune Ada Solomon la mine pe pagină Facebook – foto atasata) și nu unul comercial (aducător de venit). Ca atare, cine bagă bani în film artistic European, aruncă cu banii pe fereastră. Investitul nu-și va recupera niciodată investiția. E bine de știut. De aceea, pentru industria filmului, în România, sunt foarte puțini bani, împărțiți cu greu între unii și alții și nu ajung niciodată.

Pentru Uniunea Europeană suntem o țară slab dezvoltată cinematografic, în ciuda premiilor internaționale luate de atâția regizori români. Singurele platforme care pot finanța un film în România sunt CNC (Centrul Național al Cinematografiei) și ajutorul de stat (lege aprobată anul trecut). Mai mult decât atât, Comisia Europeană nu are fonduri pentru producția de film, doar pentru dezvoltare, pentru săli de cinema și pentru distribuție/festivaluri de film. 

Ne rămâne varianta de crowdsourcing, donații și sponsorizări. Cu alte cuvinte este greu. Foarte greu. În acest context am început eu filmările la Experimentul Pitești, filmări încheiate în 2015. Din economii proprii, cu puținul ajutor de la familie, prin donații și sponsorizări, am reușit să aducem filmul în etapa aproape finală (mai avem 3 pași în post -producție și filmul este gata). Sacrificiul a fost foarte mare: echipa și actorii au muncit zeci de ore fără să fie remunerați încă. Gândiți-vă că și acești oameni au copii de crescut, chirii de plătit și multe altele. Acești oameni trebuie plătiți. Când vom avea și noi o lege care să protejeze actorul și staff-ul unei producții de film?

Așadar, încă strângem fonduri că să terminăm singurul film artistic, cu Ion Caramitru, despre Fenomenul Reeducării în România, o bucată sumbră din trecutul nostru, o parte din istorie care trebuie cunoscută (mai avem nevoie de 36 000 euro). Noi am realizat acest proiect pentru istorie, pentru educație, pentru cultură, pentru artă.

Bun. Din ce trăim noi, cei care facem astfel de lucruri? Eu, din bursele de studii și din activitatea de asistent universitar….. Adică după toate astea mai am timp și de alte job-uri? Păi…se pare că da. Oamenii ca mine dorm 3, 4 ore pe noapte, au 3, 4 locuri de munca, scriu pe blog, fac voluntariat.  Și sunt mulți astfel de oameni. Acești oameni cred în schimbare, în politica lucrului bine făcut, în colaborări cu alți oameni frumoși care pot schimba lumea. Aceștia sunt oamenii care vor face istorie.”

C&B: Care erau viziunile tale în copilărie/adolescență și care sunt acum?

Visam să devin medic, apoi crainic TV 😊 Pe măsură ce am evoluat educațional lucrurile s-au schimbat. Cred că titulatura de antreprenor social mi se potrivește mult mai bine. Astfel pot face tot ceea ce îmi doresc, din toată inima și cu multă dăruire și pasiune. Nu am cum să mă plictisesc vreodată, cât de frumos poate fi acest lucru?”

C&B: Povestește-ne o întâmplare/experiență pozitivă și una negativă legată de activitatea ta!

“Lipsa banilor ar putea fi o experiență negativă. Tot acest stres al căutării soluțiilor aduce după caz și energie negativă. Apoi, momentul când de pe platoul de filmare ni s-a furat recuzita și generatorul electric, zilele când nu mai aveam buget nici măcar pentru mâncare ..au fost momente foarte, foarte grele.  Partea bună este că am întotdeauna lângă mine o echipă de oameni frumoși care mă încurajează și pentru care știu că pot să merg mereu mai departe.

Oamenii sunt cea mai minunată invenție. Totul se face cu oameni, prin oameni! Prețuiesc oamenii apropiați sufletului meu și îi păstrez cu drag în inima! “

C&B: Oferă sfat/sfaturi pentru cei aflați la început sau indeciși!

“Trebuie să-ți faci ordine în viață. Ordinea începe cu patul tău, camera ta, casa ta, prietenii tăi. Eliberează-te de oameni toxici. Apoi trebuie să știi ce vrei de la viață. Nimic pe lumea aceasta nu vine gratis. Fiecare rezultat frumos are în spate sute de ore de muncă, multe sacrificii și lupte. Educația este foarte importantă. Citește în fiecare zi. Informația te va face să gândești, îți va aduce soluții, te va înțelepți. Crede în tine. Edison a eșuat de 98 de ori până a realizat becul electric, Dyson a dat greș cu 5126 versiuni de aspirator până să creeze prototipul care a schimbat lumea în domeniul curățeniei, exemplele sunt multe. Fii creativ!”

C&B: Dă o definiție proprie pentru societatea, afacerile și carierele din România!

La nivel de societate: Superficialitate. Fală nejustificată. Aroganță. Vanitate. Lipsa de seriozitate: una zicem, alta facem, sau și mai rău, una zicem și nu mai facem nimic. Un om valorează cât cuvântul lui. Promisiunea este un fapt împlinit. Am învățat aceste lucruri de la oameni mari precum Sir George Iacobescu, Ion Caramitru, Ion Radu.  Dacă am fi mai organizați, mai muncitori, mai de cuvant, dacă am obosi să ne plângem în fiecare zi și să dăm vina pe alții pentru problemele noastre, am ajunge departe.  Și încă ceva: slabă putere de evaluare –  ne credem mai buni decât suntem, mai calificați decât suntem, cerem mai mult decât merităm și visăm la îmbogățiri peste noapte, nejustificate. La proiectul independent, realizat din donații, un editor mi-a făcut ‘un buget prietenos’ de 46 de mii de euro, când piața în România pentru montaj de film independent se învârte la  maxim 10 000 euro. Așa ne place nouă, să ne comparăm cu Hollywood-ul când noi nu suntem în stare nici măcar să facem bani din ceea ce producem cinematografic.

Cred că noi, românii, încă avem mentalitatea înainte de ’89, când eram obișnuiți să ni se dea (loc de muncă, locuința), să ni se ia (libertatea, demnitatea, cultura, istoria), să ni se spună ce avem voie sau ce nu avem voie să facem. Era mai ușor poate atunci, pentru unii (cei mai mulți). Acum trebuie să ne luăm viața în mâini, să muncim pe bune (‘’luna trece, leafa merge’’ nu se mai aplică), să ne debarasăm de plocoane, pile și relații, să facem în fiecare zi mai mult. În America un cetățean obișnuit are două, trei job-uri  că să poată să-și plătească chiria și educația copiilor. În România ne hazardăm cu un singur job și ne plângem că e prost plătit. Eu nu spun nimănui ce să facă, doar împărtășesc ceea ce am văzut în alte părți. Suntem responsabili pentru viața noastră și dacă vrem mai mult, trebuie să facem mai mult. Și încă ceva, dacă ești mai puțin plătit, nu înseamnă că trebuie să lucrezi mai prost!!! Rezultatele muncii Dv. sunt de fapt cartea Dv. de vizită.

        La nivel de afaceri: Este o țară în curs de dezvoltare, cu mare potențial și care ia avant din ce în ce mai mult. Cred că în România se pot face lucruri frumoase, profitabile, avantajoase, pentru multe dintre domeniile de business. Și da, se poate face carieră în această țară!

Cam asta am avut de zis!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here