De ce nu reușești să te angajezi. Ce-ți LIPSEȘTE

0
Corina Neagu

Candidați care se plâng că nu-și găsesc loc de muncă, angajatori care se plâng că nu-și găsesc candidați potriviți, o rată a șomajului în creștere, un procentaj uriaș de 40% de analfabeți funcțional, un procentaj uriaș de absolvenți de liceu care nu iau bacul și nu au nicio șansă să intre la o facultate, un sistem educațional complet inadaptat pieței muncii,  o rată crescândă a abandonului școlar și multe altele pe o listă a minusurilor României care parcă nu se mai termină.

Toate acestea sunt consecințe, prin urmare dacă lucrăm la cauză poate reușim încetul cu încetul să reducem lista.

Azi voi aborda subiectul candidaților care nu-și găsesc job și care de foarte multe ori ajung la disperare sau la depresie din acest motiv.

Știm toți că piața muncii este instabilă și că din ce în ce mai multe companii caută tineri cu potențial pentru anumite poziții în detrimentul seniorilor cu experiență. Mai știm că nu mai avem nicio garanție. Dacă înainte de revoluție mergeam la școală, pe urmă la liceu, la facultate și obligatoriu toți reușeam să avem un loc de muncă, rata șomajului fiind aproape de zero, azi România se confruntă cu un paradox și o criză la nivel general – nu mai producem oameni capabili să muncească, aici factor principal fiind lipsa unui sistem educational congruent și sănătos, și suntem în urmă cu cel puțin 100 de ani ca nivel de adaptare la piața muncii. Cel puțin pentru anumite poziții. Ca să înțelegeți mai bine, câteva exemple ar fi: asistentă medicală, bucătar, ospătar, croitor, cofetar, zidar, inginer, electrician etc., poziții care necesită o anumită specializare și efort.

Tinerii sunt îndrumați mai mult către zona de IT, medicină, management, economie, unde li se spune că pot câștiga bani rapid și fără prea mare efort, decât către zone practice, unde învață meserii la mare căutare în ziua de azi și pentru care cu greu se găsesc oameni, dar care presupun multă muncă fizică. Poate pare ciudat, dar dacă acum 10 ani aveam coadă de candidați la ușă, lucrurile în prezent s-au schimbat dramatic – avem candidați care nu vin la interviuri, candidați cu pretenții foarte mari, dar complet nepregătiți, sau nu avem deloc candidați. Evident, avem și excepții, pentru aceste excepții ne place nouă, recrutorilor, ceea ce facem.

Se întreabă candidații de ce nu-și găsesc un loc de muncă. Având în vedere inclusiv cele de mai sus, câteva motive principale ar putea fi:

  • Că nu știu ce vor. Pleacă în căutarea unui loc de muncă fără să știe foarte clar cine sunt, ce știu să facă, ce vor să facă și care este zona unde ar putea fi cei mai potriviți.
  • Că deși știu ce vor, nu știu unde să caute un loc de muncă, nu știu cum să o facă și își pierd dorința și entuziasmul după primele câteva încercări. Una dintre condițiile esențiale în căutarea unui loc de muncă este păstrarea dozei de optimism și de entuziasm pentru că, așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, căutarea unui job e un job în sine.
  • Că nu știu să se vândă, nu au un CV care să-i reprezinte, un profil de LinkedIn, trimit zeci și sute de CV-uri netargetat, dar se supără când nu primesc feedback.
  • Că nu citesc anunțurile și nu aplică doar la anunțurile care li se potrivesc.
  • Că sunt leneși și nu vor să muncească, dar vor bani. Prima întrebare pe care o pun este strict legată de cât primesc la final de lună.
  • Că nu sunt dispuși să facă compromisuri – nici eu nu încurajez compromisurile, dar când am rate la bănci, copii de crescut și altele de acest gen cred că mă pot gândi să pun în balanță avantaje și dezavantaje pe termen mediu și lung.
  • Că nu sunt foarte hotărâți și vor să încerce mai multe posibilități înainte de a decide.
  • Că sunt neserioși și au o reputație proastă, despre care se află repede.
  • Că nu investesc deloc în procesul de căutare a unui loc de muncă, au așteptări prea mari și se grăbesc.
  • Că nu sunt la curent cu tendințele și cerințele pieței muncii.
  • Că sunt rigizi și nu vor să se schimbe, să se adapteze, să se reprofileze, dacă este cazul.
  • Că au prejudecăți legate de vârstă sau de sex – dacă pornim de la premisa că orice femeie care a depășit pragul celor 40 de ani va fi discriminată în procesul de recrutare, am eșuat din start. Realitatea ne dovedește zilnic că pentru anumite poziții tocmai aceste femei sunt căutate pentru că sunt mai stabile, mai motivate, au deja o situație familială, au un grad avansat de maturitate etc. Aplicabil și bărbaților în egală măsură.
  • Că le este rușine să le spună prietenilor și familiei, care tocmai acum ar trebui să-și dovedească sprijinul, că-și caută de lucru.
  • Că pleacă de la premisa că dacă au terminat o facultate pot muta munții. E foarte frumos să termini o facultate, chiar de admirat, dacă și rămâi cu ceva după terminarea ei și ești capabil să faci lucruri. Concret, ce știi să faci? O foaie de hârtie pe care scrie că ești absolvent nu reprezintă nimic dacă acțiunile nu se ridică la nivelul vorbelor.
  • Că nu cunosc cel puțin o limbă străină, și aici mă voi referi la limba engleză în mod special, pentru că este cel mai des întâlnită și vorbită. Trăind în epoca tehnologiei, unde accesul la informație și la cursuri online și gratuite este nelimitat, consider că în anul 2017 este rușinos să nu cunoști cel puțin la nivel de conversație limba engleză. Să nu uităm, totuși, că suntem europeni. Și dacă pentru unii se poate și așa, pentru angajatori așa nu se mai poate.
  • Că odată ce și-au găsit un loc de muncă consideră că nu trebuie să mai depună niciun efort pentru a-l păstra. Din ce în ce mai mulți angajatori au un sistem de management al performanței bine pus la punct astfel încât astfel de angajați să fie filtrați.
  • Că au dat peste recrutori lipsiți de profesionalism sau de experiență care i-au încadrat în șabloane predefinite, nu i-au ascultat și nu le-au înțeles motivația și nevoile.

Cred că lista poate continua, dar ideea principală se înțelege cu ușurință. Și nu exagerez când spun că cei mai pregătiți și cei mai puternici vor reuși, mai ales când știu foarte clar cine sunt și ce vor. Mult succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here