Am urmărit multe interviuri ale dumneavoastră. Am remarcat că simţiţi nevoia tot timpul să vă prezentaţi. Credeţi că românii nu ştiu cine sunteţi?
Mulţi dintre ei nu ştiu. Dan Puric explica, de ce e mai mare Zamfir decât Brâncuşi: „Pentru că Zamfir s-a întors”. Şi eu n-am spus ce-a zis Brâncuşi: „când am plecat v-am lăsat săraci şi proşti, când m-am întors v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti”. Brâncuşi e un colos. Are un muzeu la Paris, eu încă nu, cu toate că am locuit 33 de ani acolo. Discurile mele s-au vândut în lume în 700 de milioane de exemplare, lucru negat acum. S-au recunoscut doar vreo 120 de milioane, pentru că nu se vrea ca eu să fiu recunoscut în primii 10 artişti ai lumii. Aş fi fost pe locul doi, după Michael Jackson şi înainte de Elvis Presley şi Beatles.
Ce muzică ascultaţi?
Muzică barocă. Şi câţiva clasici. Câteva simfonii. Bach. Mozart şi Beethoven. Mozart mai puţin, că de la el a început căderea sunetului. Bach l-a ţinut aproape de Dumnezeu.
Pe Mozart îl cheamă Amadeus. Iubitorul de Dumnezeu.
Şi i se spunea divinul. A fost şi n-a fost aşa. El nu a plasat muzica pe planul divin al lui Bach. A plasat-o între cer şi pământ. D-aia spun, că de la el a început căderea sunetului.
Relaţia cu Dumnezeu se exprimă prin muzică?
Asta ar fi vrut să fie muzica. Un mijloc de comunicare cu Dumnezeu.
Vă conştientizaţi succesul?
Acum da.
Nu e periculos? Să conştientizezi succesul?
Nu la vârsta asta. La 20 de ani, la 30 de ani, era prematur. Puteai s-o iei razna. După 40 de ani, dacă-l conştientizezi şi mai ales îl atribui lui Dumnezeu prin harul pe care ţi l-a dat, atunci nu e un pericol. Conştietizarea spune că Dumnezeu există şi de la El ai. Dacă nu conştientizam asta, aş fi pierdut tot. Şi personalitatea şi talentul.
Se spune despre Nadia Comăneci că atunci când şi-a conştientizat succesul a căzut de pe bârnă. Era tânără poate.
Nu ştiu. Nu pot să-mi dau seama ce a conştientizat ea. Eu nu m-am comparat niciodată cu sportivii şi nu vreau să fiu cmparat cu ei. Au universul şi lumea lor. Trăim într-o lume de debusolare a intelectului.
Debusolarea intelectului. Bună sintagma!
Da. E o dramă imposibil de imaginat a ierarhizării valorii.
De ce vă e teamă?
De nimeni. De nimic. De Dumnezeu poate. Dar nici asta nu accept. Se spune să-ţi fie frică de Dumnezeu. De tatăl care te-a creat nu poate să-ţi fie teamă.
Există o frică a copiilor de a nu-şi dezamăgi părinţii.
Sentimentul de frică e unul dintre cele mai îngrozitoare sentimente. Prin el, omul e provocat la mari tragedii. Frica. Teama e altceva. De Dumnezeu îmi e teamă.
Da, să facem diferenţa între teamă şi frică.
Teama duce la groază. Frica, nu.
Frica de a nu dezamăgi. L-aţi dezamăgit pe Dumnezeu de multe ori?
Vai de mine! Citeam acum un îndreptar al spovedaniei. Te îngrozeşti ce scrie acolo, apropo de păcatele comise. Sunt păcate care ajung până la cer. Strigătoare la cer. Eu cred că în anumite perioade ale existenţei mele, am comis păcate strigătoare la cer. Dar când mi-am revenit, când m-am zguduit în mine, în eul meu. Când m-am bătut cu capul de cer şi de pământ, când am văzut lumina Dumnezeirii, atunci am conştientizat tot. Ce înseamnă omul. Care e valoarea lui. Şi care e misiunea lui. Pe pământ. Pentru că omul are valoare nu doar pe pământ, ci mai ales în cer. Precum sfinţii. Aceştia sunt trimişii lui Dumnezeu. Fără ei, omul era pierdut demult. Spovedania, împărtăşania şi sfinţii au fost trimise ca să putem să fim salvaţi. Să conştientizăm. Iisus a fost trimis şi ca noi să putem să conştientizăm valoarea noastră. Că aţi folosit termenul acesta.
