Natașa Alina Culea: „Nu mă ajută deloc faptul că sunt o femeie care se îngrijește și ține să arate bine”

2
Natașa Alina Culea
Natașa Alina Culea
[Total: 12    Average: 3.7/5]

Natașa Alina Culea este un nume despre care spune că nu-i mai aparține, un nume pe care l-a dăruit acum cinci ani cititorilor cărților ei, un nume care a ajuns tipărit pe copertele a mii de cărți în România și Republica Moldova, sub cele șase titluri (în ordine cronologică): „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată” și „Arlechinul” – cel mai recent roman al meu, lansat în decembrie 2018. Crede că uneori este scriitoare; alteori este eremit sau pelegrin, dar mereu își iubește cititorii. După romanul „Lupii trecutului” a scris cartea „Nopți la Monaco” doar pentru a-i înveseli pe cei care i-au plâns pe umăr, cerându-i să le dea un happy-end.

C&B: Fă o descriere sau definește activitatea ta!

„A fi un autor în România este o provocare, iar termenul de provocare este unul destul de îngăduitor dacă ne raportăm la piața de carte românească și la situația încă derutată și derutantă a literaturii contemporane. Singura mea ambiție livrescă este aceea de a le oferi cititorilor mei o lectură memorabilă și, fiind o perfecționistă, voi evolua indiferent dacă voi avea cititori care nu vor mai ține pasul cu complexitatea scrierii la care mi-am propus să ajung. Până la urmă, cartea își alege și ea cititorul, nu doar cititorul își alege cartea. Fie găsesc calea de a reuni substanțialitatea literaturii clasice cu structura simplificată a literaturii contemporane și sunt stavilă marasmului minimalist beletristic, fie nu voi mai scrie deloc. Pentru că nu avem voie să facem negustorie cu literatura română, care va rămâne mulți ani după ce noi nu vom mai fi. Mă ghidez după cuvinte precum: erudiție, evoluție, exemplaritate.”

C&B: Ce alegeri importante a trebuit să faci și cum ai decis?

„Nu m-am plasat sub semnul modestiei sau timidității niciodată, deși tăcerea mea este destul de neîndemânatic înțeleasă sau confundată cu orice altceva, mai puțin ceea ce este în realitate. Încă de la primul manuscris am fost contactată de una dintre cele mai mari edituri din România – cu care nu am colaborat până la urmă, dar aceasta este o poveste mai lungă – iar după al doilea roman nici măcar nu am mai căutat eu o editură, ci am fost doar pusă în ipostaza de a o alege pe cea potrivită. Odată cu Arlechinul am luat hotărârea de a mă ocupa singură de cărțile mele, un nou modus operandi, astfel că toate cele șase romane sunt în curs de retipărire și reconfigurare. Dacă este o idee bună? Cred că da,  vom vedea.”

C&B: Care erau viziunile tale în copilărie/adolescență și care sunt acum?

„Dacă pe vremea adolescenței înțelegeam lucrurile așa cum le înțelegeau alții, mai târziu mi-am făurit propriul sistem de convingeri, care nu avea mai nimic în comun cu cele general acceptate, ajungând, într-un final, să funcționez pe modelul idealist adolescentin, ținând cont totuși de paradigmele existente, asupra cărora nu am niciun control. Oamenii formează un tot unitar, sunt om, deci nu mă pot separa de acest tot unitar – silogism personal, dobândit în timp, ce a nivelat talgerele balanței sufletești și raționale. Maturitatea unei femei, fără idealism și spirit ludic, ar ține și moartea deoparte. Este amuzant să mă gândesc uneori că oamenii artei sunt cu atât mai prețuiți cu cât sunt mai morți, ideal, să fi murit în împrejurări cât mai absurde – atunci chiar au succesul garantat și toată lumea este satisfăcută. Mai puțin artistul, desigur.”

C&B: Care sunt percepțiile și limitările care te-au nemulțumit?

„Scriind, intri în contact cu destul de mulți oameni, ceea ce poate deveni copleșitor în timp pentru un autor. Eu am nevoie de perioade lungi în care să mă retrag din activitățile de social media, înainte de a reveni în forță. Sunt oameni care au tendința de a-și proiecta nemulțumirile asupra unor persoane publice sau măcar cunoscute, iar scriitorii nu sunt o excepție de la regulă. Sigur că este mai ușor ca din spatele unui calculator să devii cât de veninos poți deveni, lucru pe care nu ți l-ai permite cu o persoană pe care o cunoști în realitate, căci societatea are prostul obicei de a-ți oglindi caracterul, așadar s-ar putea să nu-ți placă ceea ce vezi. Nu mă ajută deloc faptul că sunt o femeie care se îngrijește și ține să arate bine atât timp cât poate, deoarece am auzit, nu o dată, spunându-se: Nu am citit cărțile ei, pentru că nu m-am gândit că poate să scrie atât de bine – referindu-se probabil că nu mă încadrez fizic în șablonul național acceptat al unui scriitor. Să ai încredere că știe să gătească un bucătar slab? Este imposibil și de neacceptat să-ți faci acum manichiura și mai târziu să citești o carte de-a lui Kafka. Limitări. Limitări.

C&B: În cazul tău, pentru ce sau cu ce se luptă Raționalul și Sentimentalul?

„Sunt femeie și, pe deasupra, scriu, sunt creativă, deci nu cred că se așteaptă cineva serios de la mine să mă port rațional. Nu cred că trebuie să situăm raționalul în partea cealaltă a lumii față de emoțional. Ca și cum le-ar despărți o lume, ca și cum n-ar putea conlucra armonios. Altfel spus, ele trebuie și funcționează împreună. Gândurile influențează starea emoțională a unei persoane, iar emoțiile generează gânduri. Deciziile luate din inimă sau deciziile emoționale au o reputație destul de proastă, lumea uitând, se pare, câte decizii raționale la bază s-au dovedit a fi un dezastru mai târziu. Mintea este un instrument extraordinar, dar are un defect interesant: nu poate descifra o experiență nouă dacă nu are o experiență anterioară asemănătoare. Cred că trebuie să învățăm mai mult să ne observăm gândurile, emoțiile și să le înțelegem mesajele. Adevăratul oracolul din Delfi este reprezentat de hibridul  Rațional + Sentimental – chiar și în templul grecesc era scris dictonul Cunoaște-te pe tine însuți.”

C&B: Dă o definiție proprie pentru societatea, afacerile și carierele din România!

„Atât societatea, cât și afacerile și carierele din România derivă din acea stare derutată, generală, de care am scris mai sus. Societatea noastră este una de <a avea>, nu de <a fi>. Ideal, de a avea mai mult ca altul, o scindare la nivel uman care-mi amintește de ideile lui Emil Cioran: de oameni mă separă toți oamenii.  Afaceri? Cariere? Ne întrebăm de ce nu suntem la un alt nivel. De ce ne întrebăm: Ce și cât muncim? Mai degrabă, aș formula o altă întrebare: Cum muncim? Căci munca fără structură, planificare, expertiză și orientare către rezultat este doar efort zadarnic. Admir oamenii care știu să se organizeze în așa fel încât să dea maximum de rezultat în minimum de timp. Sunt acei oameni care nu au doar cariere, ci și vieți împlinitoare, echilibrate. Desigur, cariera ideală pentru fiecare este să faci ceea ce îți place, să găsești modalitatea de a avea succes generat de o pasiune pe care o ai, dar nu toți suntem atât de norocoși sau de dispuși să mergem până-n pânzele albe urmându-ne aceste pasiuni mistuitoare.”

2 COMENTARII

  1. O tanara scriitoare care va ramane in istoria literaturii romane. Toate cartile semnate de ea sunt minunate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here