Doru Mărculescu a realizat că nu-i folosesc facultățile și MBA-ul și s-a apucat de artă – Arta Sârmei

2
Doru Mărculescu – Arta Sârmei
Doru Mărculescu – Arta Sârmei
[Total: 254    Average: 4.9/5]

Sunt Doru Mărculescu, un om care crede în bine și frumos și care nu vrea să se dea bătut în fața prostiei, urii, minciunii și hoției. Ceea ce fac eu acum este ceva inedit în România (și nu numai) și anume desen-sculptură în fir continuu de sârmă de 1 mm. Unii cred că e simplu, alții realizează câtă migală, răbdare și dăruire este în creațiile mele, iar cei care mă văd lucrând nu se abțin de la a-și face o bucurie, mai mică sau mai mare, lor sau celor dragi. Cu ani în urmă citeam o maximă ce mi se părea o utopie, dar o utopie pe care doream să o ating: ”Fă în viață ceea ce-ți place și n-o să fii nevoit niciodată să muncești!” Am încercat atât de multe lucruri, de la brokeraj în asigurări până la director general, de la antreprenoriat la corporatism, de la șomer până la doctorand, dar nu-mi găseam liniștea și pacea. Acum ”muncesc” 14 ore pe zi, de la 7 dimineata până la 11 seara, dar îmi place la nebunie. Am pus ghilimelele pentru că nu simt că muncesc, ci doar mă bucur iar și iar de ceea ce poate ieși din mâinile mele.

Afacerea mea este Arta Sârmei și apare ca atare peste tot: website, LinkedIn, facebook, Pinterest, Instagram, twitter.  Este foarte greu ca la mijlocul vieții să te mai angajeze cineva în România. Cu excepția, poate, a celor de la pompe funebre. Iar dacă mai ai și două facultăți și un MBA absolvit Magna cum laude, este practic imposibil. Păi ce idiot ar angaja un superior lui? În România. Căci prin alte părți mai sunt și excepții. După sute de încercări, CV-uri trimise și interviuri comise, în timp ce încercam totuși să pun ceva pe roate și ca întreprinzător, dar în domeniul artelor (de exemplu, am scris o carte – Enciclopedia Comertului Seducator, am făcut o șoală de profil în Italia, la Ravenna și am vrut să aduc în țară arta mozaicului, am încercat și chiar reușit să scot ceva bani din piatră seacă), în fine, după atâtea eșecuri am luat calea pribegiei, căci trebuia cumva să aduc și eu un ban în casă. Așa că prin 2016 am plecat în …U…K la muncă. A fost mai rău ca în pușcărie: vremea împuțită, oamenii și țara la fel. Singurul gând pe care îl aveam era să fac niște bani și să ma întorc acasă. Bine-bine, dar ce faci cu doar cu banii? Mai îmi trebuia o idee. M-am tot uitat prin stânga și prin dreapta prin toată Marea Britanie în speranța că găsesc o afacere-ceva pe care să o pun pe roate acasă. Shit! Toate afacerile mărunte sunt indiene, pakistaneze și arabe. Afacerile mari sunt conduse de britanici și atât, căci cei care muncesc de fapt sunt românii și polonezii. Ca sclavii… Cum să nu fii o națiune super dezvoltata când tu nu faci nimic și îi pui pe alții la treabă? În fine, eram disperat. Pe la mijlocul anului, întorcându-mă într-o seară de la muncă la celula în care locuiam, am găsit pe jos o bucată de sârmă și am început să mă joc cu ea. Văzând ce lucruri îmi ies din mână am început să mă pregătesc de întoarcere. Astfel că pe mijlocul lui 2017 m-am lansat în țară cu speranța că creațiile mele vor avea căutare. Căutare au avut, dar se cam terminasera banii acumulați în Anglia. Căci, în ciuda oricărui succes și a oricât de fenomenală este o idee, dacă nu ai bani (mulți, vreau să zic!), nu poți susține o afacere. Scule, materiale, consumabile, marketing, promovare, social media etc. Așa că am fost nevoit să mă angajez, ca recepționer la un hotel de 5 stele și când eram pe schimbul de noapte mai și lucram la sârmele mele. Dar ce să faci cu un salariu mizer din care abia îți plătești gazul iarna?

La începutul lui 2018 am mai făcut încă un pas în spate, m-am întors în Bolton, am muncit pe brânci pentru patru luni, iar seara, seară de seară, dupa muncă și tot weekend-ul lucram neîncetat. În mai m-am întors și cu banii necesari și cu zeci de lucrări noi și am ajuns la voi. Restul e plăcere!

În copilărie îmi doream libertate, ceea ce îmi ofereau părinții mei doream să am și în jurul meu. Iată că după aproape 50 de ani mă apropii de acest ideal. Și mă joc de dimineață până seara, după cum am mai spus.”

Cea mai fericită experiență din viață am avut-o când am scris ”Enciclopedia Comerțului Seducător – Cum Ești Manipulat Ca Să Cumperi Mai Repede, Mai Mult Și Mai Scump” – disponibilă gratuit aici!  

Am un sfat, pentru tine, cel care citești acest material: Nu te da bătut! Îndură până îți asiguri capitalul necesar, învață până crăpi, ignoră batjocura, suportă durerea, alungă negativismul, dar nu renunța la visul tău. Mai bine mai târziu decât niciodată! După ce am văzut atât de multe locuri din lume pot spune că nu suntem cu nimic mai prejos nimănui. Nici în bine, nici în rău. Or fi reale statisticile alea care ne plasează în coadă la unele criterii, dar la fel de reală este și frumusețea României. Îți reamintesc răspunsul lui Gandhi când a fost întrebat ce părere are despre civilizația occidentală: „Cred c-ar fi o idee foarte bună.” Știu însă un domeniu în care ne plasăm pe podium cu certitudine: cel al potențialului pe care îl avem. Sper să apuc ziua când se va descătușa.

2 COMENTARII

  1. Doru, atat vreau sa-ti spun: Cine nu risca, nu castiga! Esti un invingator!
    Imi plac foarte mult lucrările tale. Sunt unicat. Se vede ca pui suflet si inspiratie.
    Felicitari pentru ce faci!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here