Deea State, cercetător în sociologie și autor, organizează evenimente pentru copii.

0
218
Deea State
Deea State

Sunt State-Știrbu Andreea-Monica (Deea State), cercetător în sociologie la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, persoană fizică autorizată în activități de creație artistică și autoarea romanului “Viața prin ochii ei”, lansat în luna noiembrie 2018. Sunt o persoană foarte activă, implicată, creativă, ambițoasă, care lucrează în permanență la îndeplinirea visurilor.Activitățile mele sunt diversificate. Ca sociolog, explorez zilnic viața socială, interacționez cu oamenii, pentru a le afla părerile cu privire la anumite aspecte sociale, dezvălui unele disfuncționalități și propun soluții pentru ameliorarea/soluționarea lor. Serile mă refugiez în arta cuvântului. Îmi pun sufletul și imaginația pe hârtie, astfel încât toată lumea să îmi poată citi cândva creațiile.

Literatura este un vehicul fantastic pentru a observa realitatea, pentru a o descifra, pentru a ordona lumea, pentru a o înțelege mai bine, pentru a o explica, așa cum o văd eu, pot schimba lumea, pot să trăiesc vieți pe care nu am putut să le trăiesc, pot fi mai multe personaje, la fel ca în teatru. Este important să ne fie clar de ce scriem și să credem în povestea pe care o construim. Îmi place să scriu despre lucrurile pe care le văd, motiv pentru care sunt un fin observator al comportamentelor umane, pe care le transpun în diverse personaje și mi-am dat seama că lucrurile cotidiene atrag cititorii. La unele sfârșituri de săptămână „mă întorc în timp” pe tărâmul magic al copilăriei. Mă transform în prințesa preferată a celor mici, pentru a le transforma petrecerea într-una magică.Fiecare zi este îmbogățită de noi experiențe, pe care le depozitez în bagajul vieții, pentru a le folosi pe parcursul acestei călătorii.

Îmi lipsea curajul să fac următorul pas

Încă din copilărie am fost fascinată de teatru, motiv pentru care am insistat să vin la București (eu fiind din comuna Cornu, Prahova) să studiez actoria, apoi am urmat o facultate în domeniu și, în paralel, am studiat și la Facultatea de Administrație și Afaceri. Am jucat în diverse spectacole între 2006 și 2014, am avut câteva apariții și în cadrul emisiunii „În curtea bunicilor”, difuzată la TVR 2 și continuam să joc în piese de teatru pentru copii.

Pasionată de comunicare și de limba franceză, am finalizat și un master în comunicare în limba franceză în cadrul Facultății de Sociologie a Universității din București, unde m-am simțit atrasă de sociologie, însă nu visam că viața mă va duce în această direcție. Am ajuns să îmi dau doctoratul în sociologie și să profesez în acest domeniu.

În 2013 am simțit că este momentul să mă dezvolt în organizarea evenimentelor pentru copii și am devenit persoană fizică autorizată în activități de creație artistică. Poate vă întrebați cum a început totul?! După terminarea facultății de actorie mi-a dorit un job care să nu îmi ocupe foarte mult timp, pentru a putea merge la cealaltă facultate. Am început să depun C.V.-uri la diverse firme care aveau teatru pentru copii și așa am început să colaborez cu ele. Apoi, am fost întrebată dacă știu să pictez. Nu mai pictasem pe față, până atunci. Am urmat un training și am descoperit că această activitate nu era doar relaxantă, ci îmi și placea foarte mult. Așa am început să fac și animație pentru copii.

Copilăria chiar este un tărâm magic în care eroii de poveste prind viață. La început aveam un singur costum, de Buburuză, și mergeam la diverse evenimente să pictez copiii. Pe parcurs, am început să achiziționez cât mai multe costume pentru a le pune la dispoziție copiilor personajele lor preferate care să îi picteze, să le facă baloane și să se joace cu ei. Am considerat că nu trebuie să mă opresc aici. Am creat un text pentru Ursitoare, am făcut rost de rochii și de fetele potrivite și am început să am și astfel de reprezentații.

Tot în 2013 am avut plăcere să fiu invitată la Emisiunea „Weekend Show”, difuzată la TVH, în cadrul căreia am realizat un body painting. Odată cu trecerea timpului am început să pictez și burtici de gravide, am început cu o prietenă, iar apoi au venit și alte cereri. Și în cadrul nunților am descoperit că pot transforma un eveniment într-o petrecere de neuitat, prin energia și bucuria pe care o transmit ca maestru de ceremonii.

În liceu, dintr-un impuls am început să scriu. Apoi, acest impuls s-a transformat în plăcere pentru arta cuvântului care creează dependență, și care, la fel ca și realitatea, nu are limite. Am impresia că uneori pot comunica mai bine pe hârtie, decât verbal, pentru că hârtia este un filtru între cuvintele mele și ochiul cititorului. În timp ce scriu, am pupilele pline de iluzii și speranță, pot să corectez, să aleg cuvintele, fără ca cineva să mă întrerupă sau să mă grăbească. Îmi place să creez emoții prin intermediul cuvintelor. Sunt eu cu gândurile mele, care prin cuvinte, prind viață. Este un viciu solitar, care îmi bucură sufletul.

Cea mai mare motivație atunci când încep să scriu o proză este însăși dorința de a spune o poveste. Să conturez povestea, personajele, să observ cum reacționează în fața unor situații neașteptate, cu alte personaje sau în fața unor situații la care nici eu nu știu cum aș reacționa. Este minunat acest sentiment, să știi că ești creatorul, și chiar dacă vrei ca lucrurile să se petreacă într-un anumit mod, personalitatea personajelor va da o altă întorsătură poveștii.

Niciodată nu este ușor să faci primii pași. Spun acest lucru, pentru că în urmă cu câțiva ani, am început să scriu la romanul pe care l-am publicat anul trecut și îmi imaginam că îl voi publica „într-o bună zi”. Apoi, l-am lăsat în umbră, îmi lipsea curajul să fac următorul pas. În 2015, mi-am făcut curaj și am scos prima variantă a romanului din întunericul în care orbecăia, și am participat cu el la ediția a XV-a a Festivalului Concurs Național de creație Literară „Avangarda XXII”, mi-am primit premiul (II) cu emoții nesfârșite, și acela consider că a fost momentul care m-a impulsionat să merg, în continuare, pe acest drum, să mă autodepășesc și să scot din umbră creațiile.

Deși între timp am publicat numeroase articole științifice, articole în reviste de cultură și gândire strategică, apoi poezii și proze în reviste literare, am debutat și în câteva antologii, abia după ce am obținut mai multe premii, printre care Marele premiu (Trofeul) Festivalului – Concurs de creaţie literară „Bogdania”, Ediția a VII-a, Focşani, 2018, am îndrăznit să fac demersurile pentru a debuta în volum individual. Am publicat romanul „Viața prin ochii ei” și abia la lansare mi-am dat seama de ceea ce se petrecea cu mine. Cuvintele erau prea sărace pentru a exprima ceea ce simțeam.

Știu că a mulțumi pe toată lumea este o sarcină dificilă, ce spun dificilă, este imposibilă, dar să creezi și să știi că mulțumești o parte dintre cititori este deja un triumf.

Fiecare om trebuie educat de la vârste fragede

În copilărie visam doar să ajung celebră, să joc teatru pe cele mai frumoase scene. Visul nu s-a îndeplinit în întregime, pentru că nu m-am dedicat doar acestuia și am fost nevoită să îl impart, dar la pasiunea mea pentru teatru nu am renunțat și nu voi putea renunța vreodată.

În prezent, viziunea mea este să mă dezvolt mai mult pe partea de evenimente pentru copii. Am dramatizat diverse povești și intenționez să ofer spectacole de teatru pentru copii, deoarece cred, cu tărie, că fiecare om trebuie educat de la vârste fragede. Am construit texte pe un strat foarte fin al educației morale, dând exemple de pățanii, experiențe, în care binele învinge întotdeauna, din care copiii vor învăța o anumită conduită de viață.

În timpul facultății am fost instructor de teatru (voluntar) la Căminul Cultural din comuna natală și familiarizam copiii cu dicția și mișcarea scenică, cu arta improvizației și, nu în ultimul rând, cu opere și autori dramatici noi în vederea participării la diverse activități / manifestări cultural-artistice. Mi-ar plăcea, cu timpul, să organizez un Atelier de dezvoltare personală prin teatru care să se adreseze tuturor copiilor și tinerilor pasionați de teatru, acesta fiind o modalitate de a petrece timpul liber într-un mod plăcut și util, dezvoltându-li-se copiilor siguranța de sine, spiritul competitiv, imaginația și expresivitatea vocal-corporală.

În plan literar, intenționez să public anul acesta o carte cu poezii, ediție bilingvă (română-franceză), o carte care are la bază teza de doctorat și am în vedere și o carte de proză scurtă.

În plan artistic, am scris un scenariu pentru un spectacol de stand-up comedy, pe care intenționez să îl joc.

Mi-am propus multe lucruri pentru anul acesta și cu pasiune, ambiție, perseverență și curaj sunt sigură că le voi îndeplini.

Am învățat să îmi selectez oamenii cu care lucrez

Majoritatea întâmplărilor sunt positive, pentru că mă dedic trup și suflet activităților pe care le desfășor, dar atunci când nu a depins doar de mine, când activitatea a desfășurat-o altă persoană, fără experiență și care nu avea aceleași țeluri ca mine am avut parte și de neplăceri. De exemplu, am trimis pe cineva la un eveniment și a uitat să meargă sau poate nu a desfășurat activitățile conform așteptărilor, nu mi-a mai răspuns la telefon sau cu mare dificultate mi-am recuperat recuzita etc. De-a lungul timpului, am trecut și prin astfel de experiențe, însă am învățat să îmi selectez oamenii cu care lucrez. Acesta este un job pe care trebuie să îl faci de plăcere, cu pasiune, dragoste pentru copii și puțin talent.

Important este să aduci ceva nou

Am bătut la multe uși închise până s-a deschis una. De exemplu, când am vrut să public romanul de debut, am încercat să îmi fac loc la una dintre editurile mari de la care nu am primit nici până acum un răspuns. Nu m-am descurajat! Poate nu băteam la ușa care trebuia la acel moment.

Trebuie să fim încrezători în forțele proprii, pentru că bariere vor exista mereu, dar atunci când avem un vis de îndeplinit trebuie să muncim necontenit și să fie înarmați cu răbdare, pentru că orice început este greu.

Pe piața românească sunt foarte mulți oameni talentați sau mai puțin talentați care fac aceleași lucruri, dar trebuie să te faci remarcat din mulțime. Important este să aduci ceva nou, să mulțumești clienții/cititorii/spectatorii, pentru că feedback-ul lor este foarte important, să le depășești așteptările pentru a-ți rămâne fideli și pentru a te recomanda.

Trebuie să înțelegi nevoile actuale

Societatea este o extensie a noastră, nu suntem izolați de ea și nici nu putem fi. De multe ori, dăm vina pe societate atunci lucrurile merg într-o direcție greșită, ca și când ar fi ceva independent de noi înșine.

Prin afacere înțeleg în special activitatea acelor persoane care se dedică comerțului de bunuri și servicii și care aduce profit, înseamnă o strategie bine definită și foarte multă muncă, dar în special afacerea este și modul de a vedea oportunități acolo unde alții nu văd nimic.

Cariera este un drum care ne marchează trecerea prin viața profesională. Înseamnă să ai perspective pe termen lung, determinare, motivații multiple, performanță. Un job nu înseamnă neapărat o carieră. Dacă vrei cu adevărat să avansezi în cariera ta profesională, la nivel global, ar trebui să vezi mai mult decât o succesiune de posturi și o presupusă traiectorie, trebuie să înțelegi nevoile actuale ale zonei tale de lucru și să fii mereu bine informat, pentru că viitorul ne așteaptă pe toți și, ca în toate domeniile vieții, dezvoltarea noastră profesională va depinde în mare măsură de deciziile pe care le facem cu privire la cariera noastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here