De vorba cu…Vasile Calofir

0
[Total: 0    Average: 0/5]

Pe unde ai umblat vara asta? Tocmai m-am intors dintr-o vacanta de vara, petrecuta in Vama Veche. De cativa ani buni mi-am propus sa stau la mare ,vara, si sa-mi impachetez vacanta sub forma unui proiect. Si stau la Vama Veche fara cazare, cu o gasca de prieteni. Dintr-un astfel de spatiu m-am intors si am un vibe mai ‘flower power’. Am dat cateva casting-uri pentru Nae Caranfil. Am mai avut filmari la Catalin Saizescu, cu Mihai Leonte, un student… Sunt si la Teatrul Elisabeta, am acolo un spectacol, “Incurcatura la nivel inalt”, am avut si ceva turnee. Am fost la Theaterstock, la Bacau, unde a fost incredibil, o sala plina de 1700 de oameni. Adica, am venit, am plecat. M-am miscat. In curand va incepe stagiunea pe teatru…

Teatrul e numai placere?

Stim cu totii ca zona asta de teatru/film fascineaza pe toata lumea, pentru ca luminile rampei, aplauzele sunt lucruri care te atrag, insa cei mai multi nu stiu ca in spate e munca, organizare, transpiratie. E o meserie pe care o faci cu mare placere doar daca iti place si stii in ce te-ai bagat de la bun inceput. Mie mi se intampla sa intalnesc colegi care se vaita. Mie nu-mi plac oamenii care se vaita. Cred ca oamenii care se vaita sunt oameni slabi pe interior. Acesti oameni se asteapta ca cineva sa-i deplanga “lasa, mai… haide, nu mai,…” . Devin niste oameni/artisti slabi care isi creeaza un mic spectacol al lor, in care sunt in centrul atentiei.

Nu te feresti sa fii sincer.

Nu. Eu sunt un tip pragmatic. Sunt direct, dar diplomat, cu cine trebuie, cu persoane cu care mi-as dori sa comunic, sa ma asociez, sa lucrez. In general, sunt atras de lucrurile cu miza.

Ce e un actor?

E un mesager. El devine un filtru. El primeste informatie si o da mai departe. Si atunci, acest mesager umbla prin lume si smulge zambete, stari de bine. Vii la teatru si evadezi pentru doua ore. Mesagerul asta da oamenilor o mica pauza, ofera emotie, iti creeaza o poveste credibila. Deci tinta noastra, a acestor mesageri, fie ca e vorba de un actor sau de un cantaret, e bucuria. Nu neaparat fericirea, ci bucuria.