vineri, martie 29, 2024
spot_imgspot_img
AcasăCareersCristina Tudor - HR Manager

Cristina Tudor – HR Manager

"E o plăcere când faci cunoștința cu oameni adevărați, cu gândire sănătoasă și care construiesc pe lângă ei. In cariera mea de HR Manager am căutat mereu locuri cu oameni frumoși și sper să găsesc pe viitor același lucru."

Cristina TUDOR este HR Manager, așa cum se autodefinește, cu o frumoasă experiență profesională , în țară și în străinătate. A crescut în diverse activități și departamente de resurse umane sau management, în public sau în privat, în calitate de operațional sau consultant, ca executant sau manager. Ce îi place mai mult? Să lucreze în direct cu oamenii și să îi ajute sa fie independenți, să lucreze ușor și inteligent, să își folosească potențialul la maxim. Îi place să facă conexiuni, să deschidă drumuri, să lanseze proiecte, să scrie.

Faceți o descriere sau definiți activitatea dumneavoastră!

Îmi amintesc și acum uimirea unei persoane care m-a întrebat ce faci?” „sunt HR” „adică dosare?” „nu chiar, eu fac tot restul care nu ține de dosare” „păi ce altceva mai poți să faci în afară de hârtii?!” și mi-am dat seama că activitatea de HR nu este foarte vizibilă, palpabilă și că îmi va fi greu în timp să mă fac vizibilă și să fiu apreciată pentru ce fac, pentru că … oamenii nu văd decât lucrurile concrete.

Impactul pe care îl are un HR Manager în firmă nu este foarte vizibil sau nu are rezultate imediate, vedem imediat dacă nu a intrat salariul, sau dacă șeful nu a primit raportul cu cheltuielile salariale, dar nu vedem la fel de rapid impactul unui curs sau efectul unui feedback dat unui coleg sau membru de echipă. Mi-am stabilit ca obiectiv să fiu acel profesionist care în momentul în care pleacă se simte un gol, o lipsă greu de acoperit, acea conexiune care dacă nu mai este sau nu este făcută bine legătura, lucrurile nu mai sunt la fel de fluide, oamenii nu mai sunt la fel de mulțumiți. Dacă în momentul în care sunt acolo, poate nu sunt văzută ca „indispensabilă” (nimeni nu este de neînlocuit), după plecare oamenii să își dea seama cât înseamnă un HR Manager bun și să ridice ștacheta pentru cel care vine după mine. Unii ar zice de ce să fiu apreciat după și nu cât sunt acolo? Poate că cei care ar trebui să mă aprecieze cât sunt acolo sunt cei care nu merită să mă aibă în firmă și deci nu îmi pasă dacă mă apreciază ei. Calitatea de om și de profesionist nu se construiește doar din aprecierile șefilor, ci din toate aprecierile pe care le strâng în viață. Dacă mă apreciază doar șefii aș putea fi un executant bun din punctul lor de vedere, fac ce mi se cere, dar nu ce ar fi normal, respectuos, etic…  

Spun că sunt HR-ist, nu recrutor, nu trainer, nu manager de resurse umane, nu evaluator, nu Project Manager, nu consultant, nu coach. Asta pentru că am trecut prin toate, le am pe toate în cap în același timp când îmi desfășor activitatea. Nu aș putea să conduc o echipă fără să mă gândesc la cum o formez să evolueze, cum să îi sfătuiesc să își facă treaba bine sau ușor. Nu colaborez cu colegii fără să le vad problemele și să mă gândesc la cum i-aș putea ajuta ca și coach sau trainer. Nu sunt într-o ședință de management fără sa am în minte colegii, proiectele, și răspunsurile nu sunt ale mele, ci ale noastre, termenele pe care le asum nu sunt cele cerute de șefi ca să dau bine, ci cele pe care echipa le poate asuma.

Cred că nu aș exagera dacă aș spune că HR-ul este precum sângele din corp: fără nu se poate, el este cel care leagă lucrurile, le pune în mișcare, le ajută funcționeze.

Cum sună povestea carierei dumneavoastră?

Nu m-am gândit să fiu HR Manager, de fapt nici nu cred că era acest tip de activitate când am terminat facultatea. Trebuia să fiu doctor, așa cum visează probabil orice copil care are probleme de sănătate și stă săptămâni bune prin spital. Dar am spus ”nici vorbă” când am descoperit că trebuie să fiu o mașină de memorat la biologie. Am căutat o alternativă și în orașul meu au fost limbile străine. Am terminat facultatea și am avut un șoc: „știu o limbă străină, now what?… și alții știu, nu am o meserie, ce o să fac?” profesor nu mă vedeam, am primit o repartizare la un liceu la câțiva zeci de km de casă și nu m-am prezentat în toamnă.

Am avut noroc să îmi propună cineva un post și a fost primul pas spre HR Manager. Am lucrat la ITM, Agenția de șomaj, am început un master și prin 2000 am ajuns în București, în domeniul privat de data aceasta. Am început ca asistent manager și recrutor. Am avut noroc să lucrez cu un manager francez care m-a învățat să abordez recrutarea din perspectiva de manager și să încep de pe atunci să am o latură de business în minte în activitatea mea. Vedeam fiecare separat candidații și apoi aveam o discuție împreună. Îmi explica de ce un candidat ar fi preferatul lui, cine ar sta mai mult în firmă după părerea lui și cine ar pleca mai repede, ce ar alege el, chiar dacă nu e cel mai bun, dar cel mai util având în vedere proiectele din firmă și mi-a prins extrem de bine. Eu îi spuneam cum vedem noi românii lucrurile, cum vedem un job etc. Am înțeles de ce trebuie să fii foarte atent la clientul tău dacă vrei să îi dai ce are nevoie și să fii un adevărat profesionist. A fost foarte bine când în timp, a trebuit să îmi construiesc echipa și să aleg oamenii potriviți pentru proiectul pe care îl aveam.  

Am stat în fiecare job cât să învăț tot și am plecat în momentul în care nu mai exista nimic nou, nimic mai sus de crescut în ierarhie, simțeam că e timpul să caut un alt loc. Nu am ezitat să schimb, deși la început i-am speriat pe toți cu schimbările: ”iar vrei să schimbi?”, ”iar alt job? ” nu mi-am propus niciodată să ajung undeva sau să am un plan bine stabilit să îl urmez, era un domeniu nou și ar fi fost greu de avut un plan. Poate că s-au aliniat astrele …

Am învățat enorm și acum simt că sunt în momentul în care și eu la rândul meu trebuie să transmit mai departe. Îmi place să formez oamenii, în locurile în care sunt să îmi formez un succesor ca în momentul în care eu nu mai am nicio provocare să pot pleca liniștită. Poate fi formarea ca profesor care se simte acum…”

Nu mi-a fost niciodată teamă că dacă pregătesc pe cineva o să rămân fără job. Mai degrabă îmi câștigam eu posibilitatea de a face altceva. De câte ori nu au ratat unii oportunitatea de a face altceva deși ar fi fost cea mai bună opțiune pentru un alt post din cauza faptului că nu era nimeni capabil să preia ce făcea el. Iți păstrezi locul și aprecierea pe un post, dar te limitezi singur. Ca manager nu poți pune în pericol o activitate pe care doar o persoană o știe, deci pentru el nici nu exiști ca și opțiune. Ești de neînlocuit poate fi echivalent a nu vei face niciodată altceva.

Am ajuns până la nivelul de HR Manager în companii de talie medie, și la nivel de grup internațional. Acum dacă vreau să schimb, caut o activitate în care să îmi pot pune amprenta. Nu țin să fie la nivel maxim, am dovedit ce trebuia dovedit, caut satisfacția în muncă pe poziția pe care o am. Unii s-ar întreba de ce nu aș mai vrea tot o poziție de management și cu un salariu pe măsură. O astfel de poziție are un anumit timp de lucru de investit, un program și un ritm pe care poate le vreau sau poate nu. Aș putea avea și un job cu mai puține responsabilități, dar care să îmi permită să am timp și pentru proiecte personale. Am scris o carte despre recrutare la un moment dat, și la final avem în minte alte teme de interes și mi-ar plăcea enorm să mai am timp pentru scris. A fost o alternativă pe care am luat-o în calcul când am aplicat pentru joburi cu un nivel inferior. Dar dacă dai peste un recrutor care își imaginează că ai fi incomod sau cu așteptări salariale mari având în vedere ultima poziție avută, nu o să reușești niciodată să ai această oportunitate. De aici și insatisfacția din piață referitoare le recrutorii care nu văd un context sau nu văd contextul decât prin prisma / gândirea lor. Îmi amintesc de replica unei recrutoare care nu înțelegea de ce un programator nu este la 45 de ani Team Leader, „înseamnă că nu e bun”. Omul face alegeri: nu vrea o poziție de conducere pentru că vrea timp pentru familie și vrea să ajungă acasă la timp și fără să îi plesnească capul după ședințe interminabile. Poate alege să fie un expert de top.

Cristina Tudor HR Manager

Care erau viziunile dumneavoastră în copilărie/adolescență și care sunt acum?

Dacă mă gândesc că voiam să fiu chirurg, adică să ”repar” oamenii, acum lucrez in HR și îi ajut în viața de angajat, cred că mereu am simțit nevoia să fiu printre oameni, să îi ascult și să îi ajut. Am descoperit că îmi place să fac cursuri, să creez conținutul potrivit, să aleg informația pe care o transmit și să găsesc modul cel mai potrivit de transmitere. Nu aș putea avea un job în care să nu interacționez. Am lucrat perioade și de acasă, dar după un an, am început să caut cu disperare compania celorlalți și am revenit într-o companie adevărată. Îmi place să văd oameni, să văd problemele din spatele vorbelor pe care poate ei nu le văd sau nu știu cum să le rezolve, să îi ascult, să le dau sfaturi dacă au nevoie și solicită sau doar să ascult …

Vă rugăm să ne povestiți o întâmplare/experiență pozitivă și una negativă legată de activitatea dumneavoastră!

O experiență frumoasă aș considera-o un feedback dat de o colegă. Am lucrat împreună într-o firmă identificasem niște nevoi de formare și am făcut un training intern cu Team Leaderii din firmă, cei care erau coordonatori sau viitori coordonatori. Cei mai entuziaști erau cei fără experiență. Ea avea deja experiență ca lead și deci a participat cu mai puțin entuziasm, din curiozitate sau să nu facă opinie separată. După mai bine de un an ne-am revăzut și mi-a spus spontan, fără sa întreb ceva : „recunosc că atunci când am făcut trainingul cu tine nu prea am luat totul în serios că aveam experiență și am participat așa, din inerție. Dar mi-a rămas în minte ce ne-ai spus atunci și am folosit la jobul actual. Mi-a prins foarte bine și a funcționat.” Nici nu putea să îmi facă un cadou mai frumos. Un curs care îți rămâne în minte și îl accesezi și funcționează în timp, ce și-ar putea dori mai mult de atât un trainer? Contează să te aprecieze managerul și să vadă că dacă faci un curs, se cunoaște. Dar faptul că ai pus o sămânța care a ajuns să dea și roade …

O experiență neplăcută… este greu de găsit pentru că am încercat mereu să găsesc partea bună din din fiecare experiență neplăcută. O experiență dificilă este când ești manager și faci concedieri, de exemplu. Decizia nu îți aparține că ești HR Manager și nu poți aprecia nivelul tehnic al persoanei, dar trebuie să te desparți de oameni. Am trecut de mai multe ori prin astfel de situații în viața de HR Manager. Având experiență de servicii de outplacement într-o firmă de consultanță, la una din firme am întrebat șefii dacă pot să ajut colegii, să îmi fac timp pentru cv-uri și să îi recomand. Mi-au dat undă verde. Am contactat pe cei care ne vânau oamenii, concurența, și m-am întâlnit cu ei. Le-am explicat că noi nu îi mai putem ține, nu ne mai permitem financiar și trebuie să reducem efectivul, dar că sunt foarte buni și îi recomandăm pe toți. Au fost uimiți, au sărit câteva etape preliminare în procesul de recrutare și cred că jumătate din cei recomandați au fost angajați rapid. Unii au ajuns în poziții de top, un nou drum și mai reușit decât dacă mai rămâneau în firmă unde nu aveau același oportunități.De atunci nu mai văd concedierea ca o activitate prin care nu vrei să treci. E greu, consumă energie și este o enormă încărcătură emoțională. Cu o strategie bună, cu o persoană care să știe să întoarcă lucrurile negative în pozitive, cred că poate fi ok.

Ce sfat/sfaturi aveți pentru cei aflați la început sau  indeciși si vor să devină HR Manager?

Mergi înainte! Mergi acolo unde simți că vrei să ajungi. Nu ezita să schimbi dacă simți că este momentul. Ai mei erau speriați la început că le spuneam că iar caut ceva sau deja am schimbat jobul. După câteva schimbări erau învățați și mă întrebau „nu ai niciun gând?” „de mult nu ai mai zis că schimbi”. Caută până este bine pentru tine. Nu te lăsa influențat de alții și nu face ca alții. Toți suntem diferiți și ni se potrivesc lucruri diferite. Ar fi bine dacă cei indeciși ar avea posibilitatea să stea de vorba cu cineva ca să se lămurească ce li se potrivește sau când li se potrivește. La început de carieră avem de exemplu nevoie de o companie mare în care să putem învăța și creste. Intr-o companie mică, cu puțini oameni, nu au timp să te învețe, trebuie să furi meserie. Intr-o companie mare ai timp de formare, ai un mentor sau coach, faci un curs de formare inițială, ai timp să crești. O companie mică îți dă posibilitatea să fi „vizibil”, să se știe exact ce ai făcut (sau nu), pe când într-o companie mare sunt rezultatele globale, dacă greșești nu e atât de vizibil sau de impact.

Deci unde ai vrea să fi? Ce ți s-ar potrivi mai bine?

Sunt amănunte de care singur poate nu iți dai seama și ai nevoie de un ajutor. Ești în faza în care vrei sa înveți, ce companie ți-ar putea oferi asta? Care ar fi pasul următor? Vrei mai mulți bani, în ce domeniul se câștiga bine? Ai face față? Cât ar trebui sa stai într-un astfel de job până nu va fi prea târziu să schimbi? Vrei să schimbi job-ul după douăzeci de ani? Te întrebi de ce nu te cheamă nimeni la interviu. Eu nu mă mir. Ce ai greșit? Nu ai schimbat la momentul potrivit. Cum să reușești totuși o schimbare… Fiecare persoană are povestea ei și cea mai bună soluție o poate lua doar ea. Cu sau fără ajutorul altei persoane.

Vă rugăm să oferiți o definiție proprie pentru societatea, afacerile și carierele din România!

Avem o societate haotică în care mulți nu își asumă responsabilitățile sau regula este „las că merge și așa” și replica aceasta mă înnebunește. Ajung în poziții de manageri oameni care erau din întâmplare cei mai vechi sau cei mai răsăriți și care nu reușesc în timp să crească în competențe. Aduc cu ei un management defectuos și cu greu vezi oameni de calitate în poziții de top. E o plăcere când faci cunoștință cu oameni adevărați, cu gândire sănătoasă și care construiesc pe lângă ei. Am căutat mereu locuri cu oameni frumoși și sper să găsesc pe viitor același lucru.

Intervenție chirurgicală fără precedent în România la Clinica de Implantologie Lorelei Nassar

Facebook

ARTICOLE ASEMANATOARE

ADAUGATE RECENT

Acest site web folosește cookie-uri și vă solicită datele personale pentru a vă îmbunătăți experiența de navigare.