Bogdan Torcescu, un expert în securitate informatică, antreprenor și angajat, pasionat de NLP, ne-a spus povestea sa.

1
Bogdan Torcescu, expert în securitate informatică
Bogdan Torcescu, expert în securitate informatică
[Total: 17    Average: 3.6/5]

Mă numesc Bogdan Torcescu, sunt programator și pe cât de neobișnuit pare, foarte pasionat de psihologie, în speța de NLP. Am și o mică afacere, ofer servicii de securizarea și suprimarea cenzurii traficului de internet sub brandul RoTunneling VPN. Cum costul oportunității este prea mare pentru a mă ocupa full time de antreprenoriat, lucrez full time într-o companie de securitate informatică.

O zi din viața mea, începe cu jobul full time, unde am niște colegi minunați, niște adevărați profesioniști. Si pentru prima data la un job, simt că indiferent de departament și etaj, suntem cu toții o mare echipă. Colaborăm strâns, nu ne sfiim sa întrebăm detalii despre lucrurile ce țin de produsul la care lucrăm, sau să purtăm discuții personale, fie că este vorba de o întrebare pe chat, o vizită la biroul acelui coleg, o ședință, sau o cafea. Seara când ajung acasă, când este nevoie, mă ocup de sesiuni de support prin telefon/mail pentru clienții ce îmi solicita ajutorul.

Pericolul major este atunci când…

Foarte pe scurt te ajută sa treci de anumite restricții impuse de tehnologii învechite precum proxy, sau de cenzura impusa în anumite state și te ajută sa iți asiguri confidențialitatea datelor transmise prin internet datorita criptării conexiunii. Pericolul major este atunci când folosim o conexiune publică la internet: baruri, cafenele, hotelul, camere de cămin. Fără să exagerez, în ziua de astăzi este suficient un telefon mobil, pentru a intercepta o parte importanta a traficului de internet. Și apoi ne gândim că poate nu facem plăți online fix în acel moment, oare emailul nostru nu conține suficient de multe informații confidențiale? Oare nu toate conturile noastre inclusiv anumite conturi ce au legătură cu finanțele noastre duc la email?

Să nu mai zic ce s-ar întâmpla daca un competitor al companiei la care lucrăm ar avea acces la email-ul nostru.

A durat două zile, până am înțeles cum funcționează

RoTunneling VPN am pornit-o din 2010, la 21 ani, atunci nu avea nume. Țin minte de parcă ieri a fost, vorbeam cu un prieten din alt oraș la telefon, și îmi povestea ca are acces la internet prin proxy în locația lui (adică putea accesa doar site-uri), și voia și el sa se poată juca online, ca orice tânăr. Din cultura mea generală știam că poți deschide un tunel prin proxy folosind o conexiune vpn, am zis hai sa il ajut. Și mi-am făcut un server de vpn. Astfel conectându-se la acest server, al meu, avea acces full la internet, fără restricțiile impuse de tehnologia învechită prin care avea internet. A durat două zile, până am înțeles cum funcționează, și am făcut un MVP (minimum viable product), i-am dat acces, și surpriza a fost că apoi, și alți prieteni de-ai lui voiau să își rezolve aceeași problemă. Iar telefonul a început să sune. Am trecut prin multe schimbări de tehnologie și văzând ca numărul de doritori este in creștere, in 2012, m-am gândit sa acord mai multă atenție acestei nișe.

Atunci l-am cunoscut pe Silviu. Avea un serviciu similar, și i-am propus să ne unim forțele, să facem un serviciu și mai bun. El a venit cu domeniu si baza lui de clienți, eu am venit cu tehnologia și baza mea de clienți. Ulterior acesta s-a retras, și i-am oferit la schimb un alt domeniu, ramând al meu domeniu rotunneling.net. Am investit multe ore si am construit singur, de la 0 site-ul, arhitectura, serverele, interconectarea și automatizarea tuturor proceselor de la cont nou, activare cont cu verificare email și sms, trial, plată (online cu cardul, cash la automate, transfer bancar), facturare, pana la exportul facturilor în format specific pentru a fi importate cu ușurință in programul de contabilitate de către contabila.

RoTunneling VPN se diferențiază de alți competitori prin modelul de business, ce face diferența dintre pachete prin viteza maxima la care poate clientul sa folosească serviciul. Și prin tehnologia folosita pe serverele de vpn, ce are la baza un soft japonez customizat și permite pana la 32 conexiuni simultane între client și server, pentru a folosi la maxim conexiunea la internet de care clientul dispune. Pe scurt această tehnologie permite viteze mult mai mari decât ale competitorilor.

În prezent, după cum spuneam mai devreme, costul oportunității (ce venituri nete îmi aduce mica afacere pe an – cat pot câștiga ca programator pe an) este prea mare, și am înțeles că pentru a putea duce afacerea la nivelul următor, am nevoie de o investiție substanțiala. Am studiat mult acest subiect, și mi-am făcut un plan destul de detaliat, în acest pas caut un seed investor. Din datele publice ce le-am găsit despre concurență, pot spune că potențialul este enorm, si TAM (total addressable market) este în continuă expansiune și va dura zeci de ani pana ce expansiunea TAM va începe să încetinească, sunt multe țări unde accesul la internet este cenzurat, sa nu mai zic, de avantajul criptării.

Am tras cablul de rețea prin copaci

Legat de carieră, pot spune că am început lucrul de foarte devreme. Părinții mei nu au o situație materială foarte bună, mama a divorțat când eu și fratele meu eram mici, și o bună parte din timp ne-au crescut bunicii.

Am început și eu sa îmi doresc un telefon, să îmi permit sa beau un suc, sa scot o fată in oraș, și să îmi doresc banii mei de buzunar.

Îmi amintesc cu nostalgie, când am intrat în rețeaua de cartier, am tras cablul de rețea prin copaci cu un prieten, și am intrat în rețea fără să cumpăr internet (cu acordul unuia ce vindea internet, dorind să beneficiez doar de hubul de odc al retelei și chat-ul intern) în clasa a 6-a. Și aveam un calculator foarte vechi, primit de tata de la munca, ce trebuia casat. Primul site ce l-am făcut, a fost pentru o firmă de construcții, și am primit recomandarea de la un vecin, cu care eram în aceeași rețea de cartier, aveam 14 ani. Nici nu am știut cât sa îi cer… într-un final m-am decis la 100 de dolari. Când m-am întâlnit cu doamna ce avea aceasta firma și mi-a dat o bancnotă de 100 de dolari, nu știam cum sa fac sa mă uit in lumină la ei, sa mă asigur ca nu sunt falși, și aveam niște emoții… nu îmi venea sa cred. Apoi am continuat cu instalări de Windows, devirusări, site-uri, și alte lucruri ce știam sa le fac, așa mi-am asigurat niște bani de buzunar in copilărie.

Mă pasionează mult și electronica, și pentru că nu eram foarte sigur de ceea ce îmi doresc pentru viitor, am fost și la palatul copiilor la electronica si radiotelecomunicații.

Când am făcut 16 ani, în vacanța de vară, am fost la un internship, pe vremea aceea nu exista termenul acesta. Era un vecin, ce avea și o firma de web design, și a văzut că îmi place, m-a luat să mă învețe. După o discuție de 2 ore, nu spusesem nimic de bani, el se aștepta sa mă plătească, eu am refuzat și i-am spus: Cum pot sa iți cer bani, când vin aici sa învăț? Și in gândul meu: ‘lasă că învăț și apoi iți spun eu cat te costă’. Atunci am învățat de la un coleg de birou cum sa fac un site de la a la z, task-ul a fost să fac un magazin online de la 0 in framework propriu, cum să ii gândesc arhitectura, cum să îmi desenez pe foi baza de date și apoi să o construiesc efectiv. Și am descoperit că învăț cel mai bine din exemple, așa că l-am rugat când nu știu ceva și îl întreb, să nu îmi dea răspunsul, ci sa îmi dea exemple de cod, să fiu nevoit sa trec prin el și să îl înțeleg pentru a putea sa găsesc răspunsul.

Așa am învățat sa învăț, să caut singur, sa mă descurc, sa știu ce caut și cum sa filtrez informația. Lucru ce din păcate nu se învață în școală.

Apoi am ales un liceu cu profil mate-info, în clasa a 11-a începusem sa devin bunicel, am făcut atunci un proiect din care am câștigat 1500 euro, vreo 2-3 luni am lucrat la el, și am cheltuit banii in 4 zile (2 weekenduri) J… și nu sunt un exemplu bun aici.

Cum am terminat clasa a 12-a, am început să lucrez full time, apoi am descoperit că pot să câștig și mai mulți bani, dacă îmi iau și un job part time. Am fost astfel și QA pentru o companie. Îmi convenea, că având un background tehnic, puteam să văd bug-uri ce mulți QA pe vremea aceea le ratau, așa în unul din proiectele pe care le-am lucrat am identificat aproape 200 bug-uri iar media pe proiect era de 30. Și majoritatea erau bug-uri ce se aplicau în întreaga platforma nu numai la acel client.

Și culmea, deși toată viața mea am fost la real, și am făcut matematica multa, nu mi-a plăcut niciodată matematica, probabil a fost vorba doar de abordarea profesorilor, ce nu s-a potrivit cu felul meu de a fi, a gândi.

Astfel nu am luat bacalaureatul din prima, asta și pentru că nu am copiat, și totuși nu este o scuză, dintotdeauna am avut o problema cu a copia, mă simțeam ca cel mai mare infractor, tremuram tot doar gândindu-mă la asta…

Am muncit mult, am făcut meditații, și într-un final am luat și bacul, atunci m-am gândit serios ce îmi doresc sa fac în continuare.

Și am ales sa fac o facultate privata, am ales-o după cel mai mic preț din piața (și am verificat în monitorul oficial că este acreditată, a fost ideea mea, și mama m-a ajutat sa caut, nu găseai așa ușor pe internet chiar totul pe atunci și căutarea s-a făcut in formatul fizic al monitorului), și am decis sa lucrez și să îmi consolidez cunoștințele, și cv-ul. Mi-am amintit ca la primul job, povesteam cu ownerul, și îmi arăta cv-uri, și îmi spunea ce pretenții au unii aplicanți, ce nu știu sa facă nimic… Am înțeles atunci că la interviu nu te întreabă nimeni: ‘la ce olimpiade ai fost?’ și ‘ce note ai luat?’, ci ‘ce știi sa faci?’.

Am avut surpriza ca la această facultate să întâlnesc mulți colegi minunați, majoritatea deja lucrau de mulți ani în it, și aveau nevoie doar de diploma. Și de la ei am avut multe de învățat,  mi-au dat sfaturi relevante.

În timpul facultății am făcut freelancing și am lucrat full time.

În 2010 mi-am făcut un SRL, m-am gândit sa fac software, doar că îmi era destul de greu să mă descurc singur cu proiectele mari:

Ajunsesem să iau proiectul de la client, unde trebuia să îi vând un produs la comanda, am învățat sa aflu de la client, prin întrebări și ghidaje: Ce îmi cere de fapt/ce vrea? (pentru ca toți începeau de la un ‘vreau un site simplu’, și ajungeau la un mastodont) Ce au nevoie de fapt? Și apoi sa îi învăț ce este cel mai bine pentru ei, adică să cumpere.

După strângeam echipa cu care colaboram, designer, front-end, și eu back-end, si luam estimate, de timp și bani.

Făceam oferta, o negociam cu clientul, semnam contractul, luam avansul, plăteam avansul designerului, front-endului, verificam cu ei să se țină de termene, verificam ce îmi predau, pe scurt project management, și apoi mă apucam eu de scris back-end.

Evident ca mai apăreau tot felul de situații pe parcurs, întârzieri, trebuia sa mitighez problemele și sa împac pe toata lumea… deja când ajungeam să trebuiască sa programez eu, uneori, nu mai aveam energie…

Atunci, am zis ca nu pot fi 3 in 1, și e timpul sa mă opresc. Am început să lucrez full time, și proiecte mici, punctuale, iar managementul, și vânzarea să o facă altcineva. Am ales sa fac doar programarea pentru ca se câștigau mai mulți bani, și îmi era ușor accesibila.

Am trecut prin mai multe companii de atunci, cele mai relevante titluri din cărțile de vizita au fost CTO (la un start-up) și Technology Manager.

Și toate au fost niște experiențe unice, și foarte interesante, ce m-au format omul de azi.

Spre exemplu programator, nu este singura mea specializare, ci și DevOps și Security Researcher, specializări ce am căutat sa le pun in valoare la fiecare companie unde am lucrat și am făcut-o cu bucurie.

Aș mai menționa că în afară de proiecte ce țin de programare, am avut și diverse teste de penetrare pentru diverși clienți cu compania mea. Ce s-au dovedit un real succes, ba mai mult nici eu și nici clientul nu ne așteptam ca la final raportul să fie cu atât de multe vulnerabilități critice în servicii esențiale pentru companie.

Și pe de alta parte, pentru că sunt o fire foarte timidă de când mă știu, am căutat să mă auto-depășesc, așa am început să țin talkuri la diverse evenimente pe subiecte tehnice, doua exemple sunt: Talks by Softbinator și Defcamp. Și datorită pasiunii pentru psihologie descoperite în clasa a 9-a, sa fac NLP Practitioner, NLP Master și de luna aceasta am început NLP Trainer cu Maria Cotoi.

Cu cei de la Softbinator  m-am împrietenit la unul din primele lor evenimente, când la final, l-am chemat pe unul dintre ei și i-am cerut acordul explicit pentru a căuta vulnerabilități informatice în site-ul și pe serverul lor. În 10 minute am luat acces cu drepturi depline pe server (drepturi de root). Au fost la fel de uimiți ca mine cat de ușor a fost, nu aveam așteptări la început, și mi-au propus să fac eu noul server devenind voluntar in ONG-ul lor. Așa a început o prietenie ce a durat peste ani.

Așa am învățat foarte multe lucruri

Mi-am sacrificat copilaria și adolescența pentru a învața singur, cat mai multe, începând din clasa a 7-a, mă fascina, și îmi alegeam targete și ma întrebam: Pot eu sa fac x lucru?, răspunsul întotdeauna era da, și apoi mă chinuiam sa realizez ce mi-am propus, ajungeam să nu dorm nopțile, ca nu eram mulțumit de rezultat, pana nu îmi ieșea.

Firește nu întotdeauna îmi ieșea, și când nu reușeam ceva într-o luna, și eram blocat, puneam pauza acelui challange, mă relaxam câteva zile, o săptămâna, și luam altul, apoi peste câteva luni, un an, mă întorceam la challange-ul nereușit, și cu noi experiențe încercam din nou. Așa am învățat foarte multe lucruri ce mai apoi m-au ajutat la job.

Întotdeauna am un as în mâneca, când colegii se lovesc de ceva nou, este foarte posibil să fi experimentat acel lucru deja, și știu de unde sa îl apuc.

Ce s-a schimbat acum, este că simt nevoia uneori de a recupera o parte din timpul ocupat cu altceva in copilarie, sa mă relaxez, sa mă joc uneori seara, am început să refuz proiecte separate de job, cu excepția afacerii mele și sa fie mai importantă relaxarea decât altceva.

Bine, asta și pentru ca mi-am propus o perioada în care sa îmi încarc bateriile, și sa studiez mai mult economie și business, și la momentul potrivit voi face un salt proiectul meu RoTunneling VPN sau voi incepe un proiect nou, am ceva în minte ce e testat în piața încă din clasa a 11-a, și încă nu a făcut nimeni acel lucru în felul în care îl vizualizez eu.

Mă gândesc serios și la familie, copii, tot ca proiect, consider că nu este un subiect unde este înțelept să mă grăbesc dar nici sa nu îl las să treacă pe lângă mine. Dacă până acum gândeam în prima etapa mă concentrez pe cariera, nu pot avea o soție, copii fără să am ce le oferii, acum cred că timpul pentru asta se apropie. Și sunt sigur că atât timp cât îmi mangăluiesc bine timpul poate avea doar un impact constructiv asupra planurilor mele de viitor în ceea ce privește business-ul și cariera.

N-am reușit să finalizez acel proiect

O întâmplare pozitivă este feeling-ul ce îl am când finalizez un proiect, și văd că este folosit de oameni, și îi ajută, le face viața mai bună. Când văd că sunt oameni ce cumpăra acel produs, și îmi simt munca apreciată, și relevantă. Este de neimaginat, mă simt complet, plin și dau pe dinafară de bucurie. Asta am simțit și cu RoTunneling VPN și alte proiecte.

O întâmplare negativă, a fost un moment, când nu am reușit sa duc un proiect în regim freelancing la bun sfârșit, pentru ca nu s-au implicat suficient ceilalți din echipa, și nu am avut ce sa fac… mi-au livrat ceva de care nu am fost mulțumit nici eu, de îmi era rușine să îi arăt clientului, și cereau și mai mulți bani, pentru că așa s-au gândit ei. N-am reușit să finalizez acel proiect, din lipsă de fonduri pentru că ar fi trebuit să refac porțiuni cu alți colaboratori, și cred ca a fost momentul, în care m-am oprit din a mai lua proiecte freelancing.

Așa am făcut și eu, și nu mi-a părut rău!

Un sfat pentru cei la început de drum, nu renunțați cu totul la copilărie, pentru că dacă restul vieții o să vi-l petreceți pe scaun, fiecare an de alergat și jucat fotbal, este un an câștigat pentru sănătate. Nu pierdeți timpul cu jocurile pe calculator, sunt tentante, și eu am fost, și când am văzut că mă prind, am refuzat să mă mai joc. Aveți timp de asta mai încolo, și nu pierdeți nimic. În acel timp, descoperiți, domeniul și experimentați cât mai multe domenii, descoperiți ce va place cu adevărat, nu faceți nimic că așa trebuie, nimic nu trebuie, totul este o alegere. Asumați-o pana la capăt! Așa am făcut și eu, și nu mi-a părut rău! E bine sa iți alegi un drum, cât mai devreme, să iți permiți luxul, sa iți construiești singur viața, să poți rata, și încerca altceva de cat mai multe ori pentru ca in final sa descoperi ce iubești cu adevărat sa faci. Factorul motivant la mine a fost partea financiară, cred că dacă părinții mi-ar fi dat banii de buzunar așa cum mi-aș fi dorit, nu ajungeam unde am ajuns azi.

După mulți ani, mama mi-a povestit, că atunci când eram mic, și îi ceream cate ceva, de multe ori avea bani, și îmi spunea ca nu are, și i se rupea sufletul, ca să mă obișnuiesc, și să învăț că pot fi momente în care chiar sa nu aibă bani. Îi mulțumesc și acum pentru asta, și daca îmi spunea altfel, sigur nu aș fi înțeles.

În ziua de azi, există multe internship-uri, ești primit să te angajezi cu brațele deschise, si ești plătit (cu sume simbolice ce sunt suficiente pentru început), chiar dacă nu știi nimic (cel puțin in it), cu condiția sa fii de bun-simt, și sa te implici, sa fii dedicat! Terminați liceul, va trebui să vă alegeți un drum, o cariera, incepeti o facultate, alegeți ce va place, și munciți să fiți cei mai buni. Dacă nu sunteți cei mai buni, nu existați!

Notele din scoală, nu spun nimic despre voi, știu oameni, ce au 10 clase și sunt niște programatori excelenți pe care îi admir. Am prieteni ce nu au facultatea terminată și sunt CTO, au acțiuni și sunt membrii in boardul de conducere la companii internaționale, pentru ca le-a plăcut să facă ceea ce fac, și trăiesc un challange, un joc continuu lucrând, și lucrul acesta nu are cum să nu te facă cel mai bun!

Să nu se înțeleagă greșit, nu încurajez abandonul școlar, spun doar să nu fie nimeni deznădăjduit, ‘că nu pot’, ‘sunt prost, uite ce note am’.

Este imperios necesar, fie că vă place sau nu să bifați școala și facultatea, să nu spun că în it, facultatea vă aduce o deducere de impozit, adică impozitul pe venit de 10% rămâne în buzunarul vostru, daca facem un calcul simplu, cât timp și bani investești în facultate, și pe ce perioada beneficiezi de ea, este un profit enorm!

În plus, sunt companii ce nu accepta angajați fără facultate (cu exceptie, poziții ce nu vi le-ați dori), și în companiile ce accepta nu vei putea avansa niciodată fără aceasta pe poziții relevante.

 Bunicul meu, nu a vrut sa mă înscrie la palatul copiilor la programare, pentru că nu aveam note mari la matematică spunând: ‘Ca sa te înscrii aici trebuie sa calculezi mai repede decât un calculator!’ Lucru ce este aberant, am încercat și atunci în clasa întai fiind, să îi explic, și nu a înțeles. Părinți, copiii voștri pot orice își doresc! La NLP am învățat că singura limita umana este limita pe care omul crede că o are! Altfel spus sunt 2 tipuri de convingeri: 1. limitative, 2. de susținere. Întotdeauna este util să ne uitam înspre noi, să ne analizăm din interior și să facem periodic o curățenie de primăvara intre convingeri! În situația ‚x”, gândesc „y” lucru, chiar îmi este util? Cum s-ar schimba viața mea, dacă aș gândi „z” lucru, pentru mine? pentru cei din jur? Știți care este asemănarea între cineva ce spune ‘Eu pot!’ și cineva care spune ‘Eu nu pot!’? Că amândoi au dreptate de obicei!

Este ca o coabitare, la care am ajuns după NLP

Raționalul și sentimentul dezbat, întotdeauna este un brainstorming. Intre cele 2, și la final sunt doar unelte prin care comunic, iar în funcție de utilitate fac switch între acestea. Este ca o coabitare, la care am ajuns după NLP, înainte de asta, era un haos total în interiorul meu, pentru că analitic fiind din fire, raționalul decidea mereu, și ‘sentimentul’ îl sabota. Acum raționalul înțelege sentimentul, și sentimentul înțelege raționalul, și funcționează ca un tot. Sigur, nu îmi iese perfect întotdeauna, și totuși abia am 29 de ani, am o viața sa învăț sa o fac din ce in ce mai bine!

Dacă reușești în România, reușești oriunde

Munca este brățara de aur! Domnia și prostia se plătește! Să vă spun un secret, în România este greu, este foarte greu, și asta ne învață să fim buni, cei mai buni, cred cu tărie, că dacă reușești în România, reușești oriunde, vrei să fi cel mai bun, reușește în România, apoi învață să scalezi, aplică rețeta (evident puțin adaptată conform specificului) în alte țari, ai mai multe șanse să iți iasă, decât dacă ai fi plecat din oricare altă țară! Nu te limita la România, și astfel aduci bani în țară, pentru că deseori costul pentru același lifestyle în România este mai mic decât în alta parte.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here