Andreea Berecleanu: ”Mă deranjează virulenţa atacuri­lor dintre jurnalişti”

0
1025

A debutat în presă la 18 ani, în revista Cuvântul, preluată ulterior de Radu G. Ţeposu, fonda­torul publicaţiei noastre. Frumoasa nebunie s-a transformat treptat în pasiune: după un an, a ajuns în televiziune, la SOTI (n. red. – prima televiziune privată din România: Societatea pentru o Televiziune Independentă), apoi la Antena 1, unde lucrează şi acum, după o perioadă petrecută la Pro TV. Era încă de pe atunci o persoană ambiţioasă, care a luptat să-şi câştige credibilitatea şi să depăşească clişeul succesului fetei cu chip armonios. Iniţial, a intrat la Fa­cultatea de Limbi Străine şi a studiat o vreme franceza, dar la un moment dat s-a îndreptat către jurnalism, viaţa sa luând un cu totul alt curs. Aşa începe povestea actualei prezentatoare de ştiri, Andreea Berecleanu…

12341379_1304594589566977_2100314067064875626_n

Născută în Bucureşti, Andreea avea la dispoziţie toate posibilităţile de distrac­ţie: petreceri cu dans pâna spre diminea­ţa, plimbări nocturne în grup mare, pe biciclete, în Parcul Tineretului, precum şi întreceri cu barca pe lacul din Parcul Carol – acestea fiind parcurile copilăriei sale. „Am fost o fetiţă-băieţoi, atitudine care m-a ajutat mai târziu să fac faţă di­verselor situaţii. În grupul de prieteni din copilărie nu refuzam niciun joc, nicio provocare”.

„Am fost o fetiţă-băieţoi, atitudine care m-a ajutat mai târziu să fac faţă di­verselor situaţii”

Nu prea a fost copilul dus la rudele de la ţară, dar a cunoscut viaţa rustică – mai puţin stresantă şi deloc poluată – datorită prietenilor săi, care aveau acolo bunici. „Am stat noaptea în vii să văd luna, m-am căţărat în pomi să culeg fructe şi am stat perioade lungi la Râşnov, mai ales în va­canţe. Părinţii mei mă lăsau pe durata ve­rii la o familie de saşi, alături de copii de diferite vârste, să învăţ limba germană şi să mă întorc roşie în obraji”, îşi aminteşte cu plăcere Andreea.

Mergea la cursurile de la facultate, fă­când în acelaşi timp şi practică. „Am fost o norocoasă: am scris în ziare, am lucrat la radio şi la televiziuni, am făcut intervi­uri, documentare, reportaje, prezentări… Este tot ce-şi poate dori un jurnalist. Pasiunea mea constantă pentru această meserie frumoasă mă face şi acum să fiu fericită de alegerea făcută”, ne spune jur­nalista.

În timp, a devenit din ce în ce mai bună, ajungând la cel mai „râvnit” post de televiziune viziune – Pro TV – unde a prezentat jur­nalul de noapte în weekenduri, a realizat corespondenţe speciale de la evenimente importante, în ţară şi în străinătate, şi s-a ocupat de campanii sociale şi umanita­re. Timp de câţiva ani, până să revină la Antena 1, a prezentat jurnalul orei 17 – un buletin de ştiri social, de fapt divers, cu un conţinut adesea bazat pe întâmplări violente, dar nu mai puţin reale, rupte din viaţa de zi cu zi.

12717479_1355650937794675_576689274887063252_n

„Cei care s-au gândit să implemente­ze acest proiect în România au mizat pe succesul dobândit în America. Publicul este avid de ştiri controversate, negative, dramatice şi, din câte ştiu, este şi foarte curios, la fel ca în cazul emisiunilor de tip tabloid. Studiile de audienţă arată că nici măcar nu contează pregătirea intelectua­lă; apetenţa este aceeaşi”, spune Andreea, menţionând însă că nu agreează tonul necivilizat şi agresiv al presei, în general, precum nici lipsa de documentare. „Mă deranjează virulenţa atacurilor dintre jurnalişti, mai ales când vorbim despre oameni de presă şi politicieni care se cu­nosc de 20 de ani, care au trăit împreună vremuri istorice şi schimbări de regimuri politice. De asemenea, regret supravieţu­irea presei de scandal în detrimentul scă­derii până la dispariţie a tirajelor presei de calitate”.

Vorbind despre viaţa sa personală, An­dreea spune că l-a cunoscut pe Andrei Zaharescu, fostul ei soţ, şi a devenit o mămică tânără. „Vremurile se schimbă; la fel şi obiceiurile. Atât la noi, cât şi în străinătate, căsătoriile se fac mai târziu, iar apoi apar eventual şi copiii. De mul­te ori, cariera este pusă înaintea altor opţiuni de viaţă. Eu am avut şansa de a mă angaja încă de pe vremea când eram pe băncile facultăţii, dar mi-am dorit şi să am copii devreme. Întotdeauna trebuie să alegi. Acesta este drumul pe care mi-a plă­cut să merg şi nu-i găsesc, privind în urmă, niciun dezavantaj”.

1784_1342993979060371_6760213744949191481_n

Să fie oare actul de căsătorie mărul dis­cordiei în cuplurile de astăzi? „Eu nu cred în această teorie. Am spus-o şi pe vremea când eram căsătorită: nu un act sau lipsa acestuia strică o relaţie, ci situaţiile prin care trece respectivul cuplu la un moment dat sau pe parcursul legăturii amoroase. Haideţi să nu dăm vina pe acte sau alte lu­cruri tangenţiale”, ne sfătuieşte Andreea, evitând însă aducerea propriu-zisă în dis­cuţie a divorţul de Andrei Zaharescu: „Nu mai vreau să vorbesc despre cazul meu. Cât am spus în două interviuri e oricum prea mult faţă de discreţia păstrată în cei 15 ani de căsnicie. Nu consider că m-am pripit: acestea sunt situaţii în care totul se cân­tăreşte pe toate părţile. În plus, este vorba despre o decizie bilaterală; niciunul dintre noi nu şi-a părăsit căminul peste noapte. Ce-i drept, nu am aşteptat să treacă anii şi să trăim nefericiţi sau în proverbialul (şi de cele mai multe ori inevitabilul) «modus vivendi». Noi nu am trăit cu jumătăţi de măsură, nici nu ne-am văzut doar din când în când. De aceea nu regret cei 15 ani petre­cuţi împreună, cum nu regret nici decizia de despărţire, luată de comun acord”.

Motivul divorţului de Andrei Zaharescu a fost funcţia lui publică din cadrul guver­nului, care îl ţinea ocupat. Nu mai putea să acorde aceeaşi atenţie nici soţiei, nici celor doi copii ai lor – Eva (12 ani) şi Petru (9 ani). Se încălca un principiu după care familia funcţionase într-o armonie perfectă până atunci. Odată produsă fisura, Andreea şi An­drei nu şi-au mai putut continua căsnicia. „De 20 de ani mă tot ciocnesc de viaţa po­litică din cauza meseriei mele. Cu anumiţi politicieni mai şi stau de vorbă, însă destul de rar. Cât a fost Andrei în guvern, am evitat şi am refuzat întâlnirile protocolare. Nu-mi făceau plăcere, nu erau în fişa postului şi mi-ar fi consumat preţiosul timp. Priorita­tea mea erau şi sunt copiii”.

10968409_1119371934755911_6929594492424893891_n

Pe mulţi, lumea televiziunii îi face să se consume, dar Andreea o consideră dătă­toare de energie. „Asta mi-o fi fost menirea profesională… Sunt deschisă, în continua­re, diverselor oportunităţi ale acestei pro­fesii”, spune ea. În prezent, Andreea Berecleanu se sim­te fericită şi împlinită alături de chirurgul estetician Constantin Stan: „M-a cucerit cu sufletul şi mintea sa, iubindu-mă atât pe mine, cât şi pe copiii şi pe părinţii mei, apreciind ceea ce sunt, cu bune şi cu rele, făcându-mi viaţa frumoasă, surprinză­toare şi ajutându-mă cu iscusinţă şi căl­dură sufletească să trec peste momentele delicate”, ne mărturiseşte Andreea.

Presa a scris că, de când are un nou partener de viaţă, jurnalista şi-ar fi fă­cut mici retuşuri estetice. Ea însă neagă zvonurile: „Operaţiile estetice înseamnă intervenţii invazive, pe care eu nu mi le-am făcut şi de care nici nu cred că aş avea nevoie, iertată fie-mi lipsa de modestie. Nu puteam să pricep de ce se vorbea atât de des despre asta, dar mi-a explicat o prietenă. Se pare că a trage concluzia că viaţa mea alături de un chirurg plastician trebuie să se desfăşoare în sala de opera­ţie reprezintă o reacţie firească a presei (şi nu numai). Adevărul este că lucruri­le chiar aşa se întâmplă, dar eu nu sunt acolo în calitate de pacient. Din punct de vedere profesional, sunt direct interesată de desfăşurarea operaţiilor şi am asistat adesea la realizarea lor”.

10626557_1361222550570847_540022312703854707_n

Andreea urmează să lanseze o pagină de internet cu informaţii scrise şi video despre estetică. Aceasta se numeşte Es­tetica Premium şi este un proiect unic în România, la care jurnalista lucrează de câteva luni împreună cu echipa sa. Con­ţinutul este atent documentat şi vine în sprijinul pacienţilor, al presei şi tuturor celor interesaţi de acest domeniu.

„Constantin intră mai mult în jocul copiilor. Eu sunt mai reţinută”

Andreea spune că legătura emoţională a copiilor cu actualul său partener de via­ţă este foarte naturală şi frumoasă. „Au o relaţie de prietenie, chiar de complicita­te. Aşa a fost de la bun început. Nu a exis­tat nimic impus. Aşa au simţit atât copiii cât şi Constantin. Poate ca el îi răsfaţă mai mult decât mine sau, mai bine spus. intră mai mult în jocul lor. Eu sunt mai retinută, pentru că trebuie să existe un echilibru”. Nu lipseşte nici timpul pe­trecut alături de copii la… teme. „Copiii mei îşi fac o parte dintre lecţii la şcoală, iar restul acasă, unde lucrează singuri, apelând la noi numai când este vorba despre ceva mai dificil sau, în cazul Evei, pentru recapitulările dinaintea tezelor”. Atentă la ea şi la oamenii din jurul ei, An­dreea este mereu cu gândul la prezent şi la viitor: „Viaţa e scurtă. O trăiesc sănătos şi frumos, alături de familia mea; am re­laţii de prietenie la care ţin; citesc, cum­păr filme în neştire, călătoresc, muncesc; mă bucur de întâlnirile cu părinţii şi cu bunica mea, dar şi de natură, făcând foto­grafii la tot pasul; Îmi place să observ, şi să învăţ ce nu ştiu, să descopăr”.
Are o singură aşteptare de la cei din jur; să fie privită în ochi, aşa cum face şi ea.

10897907_1069090836450688_5921256612839472714_n

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here