„Vreau să le arăt femeilor că pot fi modelul de pe coperta unei reviste ori de câte ori își doresc ele asta.” – Alina Botică Fotograf Portret

0

de Melania Kaitor Storyteller

Alina Botică este fericită când face fotografii. De opt ani își trăiește viața cu o pasiune vie. Pasiunea asta i se citește pe chipul ei luminos și în zâmbetul ei larg, șăgalnic. Când te invită la o ședință foto te invită, nu doar în studioul ei, ci chiar la ea în suflet. Pasiunea asta e motorul care o face să descopere mereu zâmbetele femeilor în fotografiile pe care le face cu atâta pricepere. Campania #RawYou este o campanie adresată tuturor femeilor care se simt frumoase datorită faptului că sunt unice și curajoase și, mai ales, pentru că nu se compară cu alte femei. M-a ales și pe mine să fac parte din această campanie și îi mulțumesc.
Pe site-ul – alinabotica.ro – veți vedea că Alina este un fotograf special care vede frumusețea feminină într-un mod aparte. Frumusețea pe care ea o surprinde în fotografiile sale izvorăște din preaplinul ei sufletesc și se răsfrânge în imagini prin care feminitatea iese la lumină descătușată de orice fard, de orice mască și de orice convenție. Fiecare femeie portretizată e unică. Alina nu caută decât frumusețea care vine din interior și care mai apoi își găsește prin fotografiile ei o cale de manifestare la exterior.
O dimineață petrecută cu Alina a fost pentru mine una dintre cele mai relaxante și mai pline de sens, a fost o dimineață începută bine, în care am băut o cafea bună, făcută din ingrediente doar de ea știute. După o discuție interesantă și multe râsete, pentru că Alina știe să-ți ridice vibrația instant, nu m-a surprins ce a urmat: o ședință foto în care ea a reușit să-mi regăsească zâmbetul meu pierdut în cutiuțele minții, zâmbetul meu de altădată, un zâmbet pe care, odată recuperat, am de gând să-l port la vedere.

Interviu cu Alina Botică

Melania Kaitor: Alina, ce făceai înainte de fotografie? Cum arăta viața ta?
Alina Botică Fotograf Portret: (zâmbește) Ei bine, înainte lucram într-o bancă. Era ok, dar când mi s-a spus că departamentul pe care îl aveam în subordine se va dizolva eu am fost cea mai bucuroasă. Nu era chiar un mediu în care să-mi fi dorit să rămân așa că atunci când mi s-a oferit un alt post și mai bun în bancă, de Director al unei noi agenții înființate, am refuzat politicos, cu zâmbetul pe buze și cu fluturi în stomac pentru că înainte de asta cu vreo două săptămâni mă tot gândeam zi de zi cum să-mi dau demisia. Așa că Universul m-a ascultat și m-a ajutat să încep aventura mea în fotografie.
M.K. : Da, recunoaștem paternul. A fost acea chemare la aventură. Dar de ce fotografia? Ce înseamnă pentru tine să faci fotografii? Dintotdeauna a fost așa sau și această activitate a suferit o transformare în timp?
A.B. Fotograf Portret : Nu am o poveste ca cea a majorității fotografilor, nu am avut în familie persoane pasionate de fotografie și nici care să fi activat în domeniu, nici eu nu am fost musai pasionată de fotografie dintotdeauna. Îmi aduc aminte de becul pe care îl foloseau ai mei când făceam poze în familie, de Smena 8m pe care îl mai butonam și eu din când în când, dar nu a fost „acea pasiune din copilărie” care să îmi ghideze pașii către acest meșteșug. Undeva în anul 2007 sau 2008 (cred) mi-am luat un aparat micuț (un canon powershot din seria A, dar nu mai știu exact modelul 530 sau 540) și am plecat cu el în vacanță în Grecia. M-am întors cu vreo 2000 de poze și mi-am zis în sinea mea: “ce mult îmi place să fac poze”. Apoi nu mi-a mai plăcut acest aparat micuț pentru că nu puteam să fac eu setările pentru fiecare poză în parte și atunci nu ieșea tocmai ce îmi doream eu. Așa că am cumpărat un DSRL, un Sony Alpha și apoi am urmat un curs de fotografie. În 2010 a apărut o reclamă pe Facebook cu Școala de Fotografie Freelancer pe care l-am simțit ca și cum ar fi fost un semn pentru mine așa că m-am înscris. Și de atunci încoace totul e poveste. Practic, fotografia m-a ales și m-a găsit pe mine…nu eu pe ea.
Pentru mine să fac fotografii înseamnă emoție. În fiecare fotografie pe care o fac mă străduiesc să integrez o emoție, să o transmit, să o simt, să se simtă de dincolo de ecranul dispozitivului, de dincolo de printul pe care îl țin în mână. Mi-am dorit să le arăt femeilor că sunt frumoase indiferent de vârstă sau formă așa că portretele mele li se adresează lor, pe ele încerc să le încurajez să se privească cu mai multă blândețe, fără ochiul acela atât de critic, să învețe să se iubească. Iubindu-se pe ele vor reuși să transmită asta și celor din jurul lor și chiar generațiilor următoare.
Nu am făcut fotografie de portret de la început pentru că mi-a fost teamă că nu voi avea cum să mă întrețin, e mult mai ușor să intri pe piață cu fotografia de eveniment, în special tot ceea ce înseamnă eveniment personal (nuntă, botez, sesiuni foto legate de aceste evenimente etc.), dar undeva în 2017 sufletul meu nu a mai acceptat asta și așa am decis să mă concentrez doar pe fotografia de portret și să fac ceea ce, de fapt, am afirmat că îmi doresc să fac încă din timpul cursurilor de fotografie.
M.K. : Fotografiile tale sunt artistice, femeile surprinse de tine devin opere de artă, am văzut asta pe site-ul tău. Dar eu vreau să te mai întreb ceva: au fotografiile suflet sau vârstă?
A.B. : Clar au suflet. Îl vezi…îl simți. Eu când văd o fotografie sau o țin în mână îi simt și sufletul și îi cunosc și vârsta. Au și vârstă pentru că odată cu trecerea timpului capătă pete și riduri…la fel ca și noi, oamenii, dar asta nu înseamnă că nu devin și din ce în ce mai valoroase.

rawyou #rawyoucampaign #iseeyourbeauty

M.K. : Alina, ce se poate fotografia?
A.B. : Se poate fotografia orice…de la o piatră la un fir de iarbă în lumina soarelui, de la o sclipire în ochi până la un bob de rouă în care se oglindește totul cu grandoare. De fapt, atunci când fotografiezi povestești fără cuvinte.
M.K.: Artiștii vorbesc mereu de o stare specială atunci când creează. Creația e un fel de melanj între ceea ce știu să fac sau am învățat să fac și talentul meu înnăscut. Alina, ce stare trebuie să ai ca fotograf? Dar ca model?
A.B. : Pentru un artist fotograf care trăiește din această meserie nu cred că ar trebui să fie importantă starea, adică este obligatoriu să poți oferi aceeași calitate pe care clientele tale o văd în portofoliu indiferent de starea pe care o ai când te dai jos din pat. Dacă ai un proiect personal la care lucrezi atunci poate deveni importantă starea. Cred că totul e în funcție de proiect. Consider că dacă în proiect sunt antrenate și alte persoane atunci revenim la ceea ce am spus mai sus și starea trebuie să o confecționezi dacă nu o ai căci, în orice meserie, implicit și în artă, trebuie să dai dovadă de profesionalism nu de mofturi și stări. Dar dacă e un proiect care depinde doar de tine…atunci, da, dacă starea nu e acolo și nu o poți aduce, e bine să-l amâni până când îți găsești „zen-ul”.
Ca model?! Cele care fac lucrul ăsta ca și meserie, la fel ca și la fotograf, nu cred că se ghidează după stare, ci sunt profesioniste. Dar dacă vorbim de femei care nu au nicio legătură cu zona modeling-ului, atunci cred că e cumva job-ul fotografului profesionist să le pregătească și să le ghideze spre ceea ce dorește să surprindă în fotografii.
M.K. : Ce mesaj vrei să transmiți prin fotografiile tale?
A.B. : Vreau să încurajez femeile să-și vadă propria frumusețe și să nu se mai compare. Vreau să le ajut să (re)găsească mici bucățele din sufletul lor. Vreau să le arăt că pot fi modelul de pe coperta unei reviste ori de câte ori își doresc ele asta. Vreau să se accepte pe ele așa cum sunt indiferent de vârsta, formă, culoarea pielii etc.
M.K. : Ce înseamnă campania RowYou pentru tine? Ce mesaj vrei să transmiți cu ea?
A.B. : Campania RawYou este o reconectare a femeilor cu ele însele. Este un mod de a lăsa măștile acasă, de a decoji fiecare strat de armură și de a apărea raw și vulnerabile în fața aparatului de fotografiat, în fața unei lumi care devine din ce în ce mai axată pe ceea ce putem adăuga și schimba fizic la noi, dar uităm de interior și de faptul că frumusețea de acolo vine. Mesajul și moto-ul campaniei este: “Simte-te frumoasă așa cum ești!” – este și ceea ce vreau eu să transmit. Mi-a luat ceva vreme să accept faptul că, da, am imperfecțiuni, dar că aceste imperfecțiuni sunt parte din farmecul meu.
M.K. : Cum vede fotograful Alina Botică frumusețea feminină?
A.B. : Frumusetea feminină se poate descrie în puține cuvinte, toate puternice: este eleganță, este jucăușă, puternică, modestă, senzuală. Este acel ceva diferit și unic ce ne definește pe fiecare în parte. Este ceea ce ne așterne zâmbetul pe chip.
M.K. : O ultimă întrebare care vizează mai mult antreprenorul din tine: se poate trăi din fotografie?
A.B. Fotograf Portret : (cu un zâmbet foarte larg pe chip) Da! Fac asta de peste 8 ani de zile.

#rawyou #rawyoucampaign #iseeyourbeauty

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here